Publicat de: antiqul | 25 octombrie 2018

15 august 2018

Prolog

Ziua era caldă și biserica nu era foarte mare, dar oamenii aveau loc să stea înăuntru. Era Adormirea Maicii Domnului și oamenii așteptau liniștiți cuvântul preotului, care deși destul de tânăr era foarte iubit. După ce termină slujba, preotul îi privi pe oameni și le spuse simplu și direct că le mulțumește pentru ajutorul dat la construcția bisericii care este aproape gata, dar zugrăvirea ei pe din interior costă foarte mult și nu știe dacă până la următoarea sărbătoare a hramului biseriicii vor reuși să o termine. Apoi preotul îi pofti pe credincioși la agapa frățească  de Adormirea Maicii Domnului.

Prologul pe care l-ați citit mai sus este unul trăit de mine anul acesta în stațiunea Neptun. Întradevăr, biserica respectivă este foarte frumoasă și mai trebuie doar zugrăvită. Părintele paroh spunea ceva de suma de 300 de milioane lei vechi, dar fiindcă cei mai mulți dintre oameni sunt în Neptun doar în vizită, este destul de greu de strâns această sumă.  Ce m-a impresionat cel mai tare este că omul avea acel har care nu se poate descrie în cuvinte și credința că undeva se vor găsi niște oameni care îl vor ajuta să termine de zugrăvit biserica.

După ce m-am întors acasă, adică la vreo 900 de kilometri depărtare de mare, cuvintele preotului nu mi-au dat pace. Am găsit parohia pe facebook și până la urmă i-am cerut părintelui Gelu (așa se numește) un cont bancar unde să îl putem ajuta să termine de zugrăvit biserica. Nu o să fac acum calcule matematice de genul dacă 300 de cititori ajută parohia din Neptun cu 100 de lei, sau 3000 cu 10 lei avem suma. Blogul are cam 7-8.000 de cititori lunar. Vă las contul aici și dacă la vară mergeți cumva la Neptun, treceți pe la biserică și căutați-l pe părintele Gelu. Se va bucura.

RO47RNCB0122015180910001 BCR Mangalia str. Trandafirilor nr.6 Cod fiscal 12384290

Surpriză!

Fiindcă băncile din toată lumea trebuie să facă și ele sărmanele un mic profit, comisionul la depunere al BCR este de 4 (Patru) lei… asta așa ca să aibă și ele(băncile) de-o ciorbă…

 

Reclame
Publicat de: antiqul | 28 iulie 2018

Vrei să semnez?

 

Bărbatul cu dosarul în mînă bătu cu sfială în ușa grea de fier. După câteva momente se auzi cum cineva deschide încetișor ușa. O femeie născută probabil pe cînd nemții contraatacau la Stalingrad apăru în prag și îl pofti înăuntru. Bărbatul intră cu un oftat. Simțea că femeia va fi greu de convins. Presimțirea i se adeveri în curând. În următoarele trei ore, bătrâna cu un zîmbet diabolic pe față îi povesti istoria familiei sale, cei șapte ani de școală făcuți sub bombardamentele aliaților ”Domnule, când auzeam avioanele venind fugeam din școală și ne aruncam direct în tranșee… apoi fugeam iar în școală. Șapte clase am făcut, doar șapte clase… Pe învățătoare o chema… cum o chema??… Profira Mărgelatu o chema. Eu când am terminat cu brio 7 clase a trebuit doar să îmi scriu numele și gata, am fost absolventă cu diplomă. Și acum nu prea mai știu să scriu, decît numai să îmi semnez numele…”

Omul simțea că are un pitic în craniu care rîdea de el și îl lovea ritmic cu un ciocan drept în creier. Încercă să stopeze efluviul verbal al femeii, dar fără succes. Îi aminti doamnei că el se află acolo doar ca ea să îi dea trei semnături pe procesul verbal și gata,  va pleca și nu o va mai deranja. Bătrîna se enervă urît și îi spuse că o să semneze după ce termină de povestit, că dacă o întrerupe își pierde șirul și trebuie să o ia de la capăt. Apoi începu cu viața familiei ei de pe la 1890 și pînă în prezent. Bărbatul nu mai putea decît să dea aprobator din cap. Bunici, străbunici, verișori, unchi, mătuși, frați și surori, nepoți și strănepoți plus unguri, români, turci, ruși și nemți se amestecau în povești haotice care te duceau cu gîndul la Atilla și Gingis Han. Când simți că nu mai rezistă, bărbatul lăsă orice urmă de bun simț deoparte și începu să urle ”Doamnă!!! Vă ascult de 4 ore!!! M-am săturat! Dacă vreți să semnați bine, dacă nu eu plec în momentul acesta!” Femeia se blocă un moment, apoi se încruntă, lepădă masca de bunicuță blîndă și se uită urît la el, urlând ”Ieși afară nesimțitule!!! Ieși afară!!! Nu semnez nimic!! Ești un corupt, un hoț și un măgar! Ieși afară!!”

Ajuns în stradă, bărbatul respiră ușurat. Simțea că îi pleznește capul. Încetișor, tîrîndu-și picioarele o luă către firmă. Ratase contractul și probabil că șeful lui o să îl facă albie de porci. Când ajunse la sediu șeful său îl văzu plouat și începu să râdă ”Ce-i cu tine, parcă ai fost la casa de nebuni?” Oftând din tot sufletul îi spuse ce se întâmplase. ”Doar atât? Lasă că o cunosc și eu pe doamna, nici mie nu a vrut să îmi semneze. O ne descurcăm noi și fără semnăturile ei. Hai nu mai fi amărît! Bea o cafea și revino-ți.” Bărbatul se însenină puțin și se aruncă într-un fotoliu mormăind un cântecel. Să nu mai audă de babe, războaie, tranșee și neamuri de la 1900 toamna…

 

Older Posts »

Categorii