Publicat de: antiqul | 10 Noiembrie 2017

Cum gândesc bărbații

Acum câteva zile am fost în concediu la o pensiune de pe Valea Oltului chiar lângă Mănăstirea Cozia. Acolo erau cazați în general familii cu copii mici, întrucât pensiunea avea și o piscină cu apă termală.

Totuși, în hărmălaia aceea mi-a atras atenția un cuplu respectabil, ambii parteneri fiind trecuți binișor de 50 de ani. Erau singuri și încercau să petreacă împreună cât mai puțin timp. Iar în timpul în care se aflau în același loc, domnul era mereu nervos și căuta cu lumânarea motive de ceartă. Totuși nu încerca să sară la bătaie, fiindcă nu era chiar genul de atlet și ceilalți locatari l-ar fi pocnit zdravăn. Am stat și l-am analizat fiindcă pe moment nu înțelegeam ce îi lipsea. Pensiunea era foarte frumoasă, mâncarea bună iar servirea ireproșabilă. Până când într-o zi a scos porumbelul pe gură. S-a uitat urât la soția sa și a strigat la ea ”Data viitoare nu mai vin cu tine niciunde!!” În momentul acela mi s-a aprins beculețul și brusc am înțeles toată șmecheria.

Doamna era destul de sigură pe ea și era plină de inele de aur, brățări și lanțuri cât cuprinde. Era clar că nu depindea de finanțele soțului ei, ci mai degrabă ea era ”șefa banilor ” în familie. Probabil că rezervase sejurul la pensiune fără să îi ceară părerea soțului și acesta fusese pus în fața faptului împlinit. Chiar dacă încercase el să găsească motive ca să rămână singurel(vorba vine singurel) acasă, nu au funcționat. Așa că a trebuit să vină la pensiune alături de consoarta lui pe care evident o detesta. Și aici a cugetat el cât a cugetat și a găsit un plan aproape infaibil. Se certa cu toată lumea și găsea motive ca să se plângă de orice. Asta ca să fie foarte clar că data viitoare el nu va mai merge niciunde cu ea. Doamna va trebui să plece singură și domnul va avea libertate deplină ca să se vadă cu alte doamne/domnișoare. Apoi, pe motivul că doamna a fost singură în excursie, domnul va cere și el aceleași drepturi și se va programa singur (sigur că da) într-o altă excursie unde va avea grijă ca doamna/domnișoara care îl va însoți să fie cazată eventual în altă cameră. Asta dacă este deștept. Dacă nu, se vor caza în aceeași cameră matrimonială unde se vor simți ca doi porumbei și putem fi absolut convinși că domnul repectiv nu va avea motive de ceartă sau reclamații la adresa hotelului. Și de aici încolo, existând un precedent, domnul își va petrece cât mai mult timp departe de consoarta sa, iar când va fi nevoit să fie alături de ea îi va adresa reproșuri peste reproșuri. Deja căsnicia fiind compromisă, în eventualitatea unui divorț, banii se vor împărți aproximativ egal și domnul va fi liber să se bucure de prezența diverselor doamne sau domnișoare care îl vor însoți fiindcă, nu-i așa adoră fizicul său de rinocer obez și proteza lipită bine de mandibulă cu crema adezivă Corega…

Anunțuri
Publicat de: antiqul | 13 Octombrie 2017

Computeristul

Pe Mihăiță l-am cunoscut într-o zi cețoasă de octombrie. Stăteam cu valiza de lemn la poarta unității unde urma să ne ”satisfacem” stagiul militar și ne uitam cu jale la următoarele 6 luni din viața noastră de bravi ostași. La un moment dat apăru un tip de vreo 30 de ani,  1.50 înălțime, 45 de kilograme cu tot cu haine, ochelari cu ramă groasă plus o voce pițigăiată care își arăta dezamăgirea cruntă ”Bă să-mi bag picioarele, aici trebuie să pierdem 6 luni??”

Dar Mihăiță avea să intre în analele armatei ca având cel mai scurt stagiu militar. Doar 7 zile. Fiindcă imediat ce s-a aflat că este de meserie informatician a primit ordin să se prezinte la biroul ofițerilor, unde i-a lăsat muți de la sublocotenent la colonel cu dexteritatea sa în mânuirea tastaturii. Nici măcar nu folosea mouse-ul si dădea toate comenzile exclusiv din tastatură. În timp ce noi începeam programul la ora 6 dimineața cu înviorare la – 15 grade și o ceață de o tăiai cu cuțitul, Mihăiță venea la ora 8 cu restul cadrelor militare și pleca acasă la 4. Să vă mai spun că nici nu apucase să tragă cu arma din dotare? Plus că mânca la popota ofițerilor, acolo unde mâncarea era chiar comestibilă (și acum după 17 ani fac urât când aud de fasole instant). Dar cum toate lucurile bune au un sfârșit, după circa o lună au auzit ofițerii de la Divizie de Mihăiță și l-au luat la ei așa că noi îl mai vedeam doar când se făceau avansările obligatorii pentru TR. Și atunci ne povestea că domnii ofițeri sunt praf în 9 din 10 cazuri și tot ce muncește el i-a ridicat pe cei de la Divizie în bilanțuri încât au fost lăudați de cei de la București. Dar cum nici cei de la Divizie nu știau să își țină gura, Mihăiță a primit ordin urgent să se prezinte în interes de serviciu la Comandamentul Militar Judetean, adică exact acolo de  unde în urmă cu câteva săptămâni își ridica ordinul de încorporare. Aici povestea s-a repetat și Mihăiță a refăcut întreg sistemul informatic al județului. Treaba mergea ca unsă, dar s-a apropiat și ziua fatidică de 11 aprilie când Mihăiță a fost chemat în biroul comandantului. A fost felicitat de față cu toți ofițerii și i s-a adus la cunoștință că de a doua zi va purcede la o gigantică reorganizare a tuturor rețelelor de calculatoare ale regiunii ca să fie în concordanță cu mărețele cerințe NATO la care sperau să adere. În acel moment Mihăiță s-a uitat la ei peste ochelari și le-a zis cu vocea sa pițigăită și cu un zâmbet malefic ”Bă să-mi bag picioarele domnu` comandant, dar știți că eu mâine mă liberez și nu mai vin aici, nu?” Stupoare!! Comandantul a făcut atac de panică și fost dus de urgență la spitalul militar. Ceilalți șefi și șefuți plângeau de-a binelea și își făceau planuri de transfer sau chiar pensionare pe caz medical…

Au trecut 17 ani de atunci și nu știu pe unde o fi Mihăiță. Acum ar trebui să aibă vreo 47-48 de ani și probabil ține ședințe cu colegii și le explică tainele meseriei de programator cu duhul blândeții ”Bă să-mi bag picioarele băieți, dar…”

Older Posts »

Categorii