Publicat de: antiqul | 28 iulie 2018

Vrei să semnez?

 

Bărbatul cu dosarul în mînă bătu cu sfială în ușa grea de fier. După câteva momente se auzi cum cineva deschide încetișor ușa. O femeie născută probabil pe cînd nemții contraatacau la Stalingrad apăru în prag și îl pofti înăuntru. Bărbatul intră cu un oftat. Simțea că femeia va fi greu de convins. Presimțirea i se adeveri în curând. În următoarele trei ore, bătrâna cu un zîmbet diabolic pe față îi povesti istoria familiei sale, cei șapte ani de școală făcuți sub bombardamentele aliaților ”Domnule, când auzeam avioanele venind fugeam din școală și ne aruncam direct în tranșee… apoi fugeam iar în școală. Șapte clase am făcut, doar șapte clase… Pe învățătoare o chema… cum o chema??… Profira Mărgelatu o chema. Eu când am terminat cu brio 7 clase a trebuit doar să îmi scriu numele și gata, am fost absolventă cu diplomă. Și acum nu prea mai știu să scriu, decît numai să îmi semnez numele…”

Omul simțea că are un pitic în craniu care rîdea de el și îl lovea ritmic cu un ciocan drept în creier. Încercă să stopeze efluviul verbal al femeii, dar fără succes. Îi aminti doamnei că el se află acolo doar ca ea să îi dea trei semnături pe procesul verbal și gata,  va pleca și nu o va mai deranja. Bătrîna se enervă urît și îi spuse că o să semneze după ce termină de povestit, că dacă o întrerupe își pierde șirul și trebuie să o ia de la capăt. Apoi începu cu viața familiei ei de pe la 1890 și pînă în prezent. Bărbatul nu mai putea decît să dea aprobator din cap. Bunici, străbunici, verișori, unchi, mătuși, frați și surori, nepoți și strănepoți plus unguri, români, turci, ruși și nemți se amestecau în povești haotice care te duceau cu gîndul la Atilla și Gingis Han. Când simți că nu mai rezistă, bărbatul lăsă orice urmă de bun simț deoparte și începu să urle ”Doamnă!!! Vă ascult de 4 ore!!! M-am săturat! Dacă vreți să semnați bine, dacă nu eu plec în momentul acesta!” Femeia se blocă un moment, apoi se încruntă, lepădă masca de bunicuță blîndă și se uită urît la el, urlând ”Ieși afară nesimțitule!!! Ieși afară!!! Nu semnez nimic!! Ești un corupt, un hoț și un măgar! Ieși afară!!”

Ajuns în stradă, bărbatul respiră ușurat. Simțea că îi pleznește capul. Încetișor, tîrîndu-și picioarele o luă către firmă. Ratase contractul și probabil că șeful lui o să îl facă albie de porci. Când ajunse la sediu șeful său îl văzu plouat și începu să râdă ”Ce-i cu tine, parcă ai fost la casa de nebuni?” Oftând din tot sufletul îi spuse ce se întâmplase. ”Doar atât? Lasă că o cunosc și eu pe doamna, nici mie nu a vrut să îmi semneze. O ne descurcăm noi și fără semnăturile ei. Hai nu mai fi amărît! Bea o cafea și revino-ți.” Bărbatul se însenină puțin și se aruncă într-un fotoliu mormăind un cântecel. Să nu mai audă de babe, războaie, tranșee și neamuri de la 1900 toamna…

 

Reclame
Publicat de: antiqul | 10 noiembrie 2017

Cum gândesc bărbații

Acum câteva zile am fost în concediu la o pensiune de pe Valea Oltului chiar lângă Mănăstirea Cozia. Acolo erau cazați în general familii cu copii mici, întrucât pensiunea avea și o piscină cu apă termală.

Totuși, în hărmălaia aceea mi-a atras atenția un cuplu respectabil, ambii parteneri fiind trecuți binișor de 50 de ani. Erau singuri și încercau să petreacă împreună cât mai puțin timp. Iar în timpul în care se aflau în același loc, domnul era mereu nervos și căuta cu lumânarea motive de ceartă. Totuși nu încerca să sară la bătaie, fiindcă nu era chiar genul de atlet și ceilalți locatari l-ar fi pocnit zdravăn. Am stat și l-am analizat fiindcă pe moment nu înțelegeam ce îi lipsea. Pensiunea era foarte frumoasă, mâncarea bună iar servirea ireproșabilă. Până când într-o zi a scos porumbelul pe gură. S-a uitat urât la soția sa și a strigat la ea ”Data viitoare nu mai vin cu tine niciunde!!” În momentul acela mi s-a aprins beculețul și brusc am înțeles toată șmecheria.

Doamna era destul de sigură pe ea și era plină de inele de aur, brățări și lanțuri cât cuprinde. Era clar că nu depindea de finanțele soțului ei, ci mai degrabă ea era ”șefa banilor ” în familie. Probabil că rezervase sejurul la pensiune fără să îi ceară părerea soțului și acesta fusese pus în fața faptului împlinit. Chiar dacă încercase el să găsească motive ca să rămână singurel(vorba vine singurel) acasă, nu au funcționat. Așa că a trebuit să vină la pensiune alături de consoarta lui pe care evident o detesta. Și aici a cugetat el cât a cugetat și a găsit un plan aproape infaibil. Se certa cu toată lumea și găsea motive ca să se plângă de orice. Asta ca să fie foarte clar că data viitoare el nu va mai merge niciunde cu ea. Doamna va trebui să plece singură și domnul va avea libertate deplină ca să se vadă cu alte doamne/domnișoare. Apoi, pe motivul că doamna a fost singură în excursie, domnul va cere și el aceleași drepturi și se va programa singur (sigur că da) într-o altă excursie unde va avea grijă ca doamna/domnișoara care îl va însoți să fie cazată eventual în altă cameră. Asta dacă este deștept. Dacă nu, se vor caza în aceeași cameră matrimonială unde se vor simți ca doi porumbei și putem fi absolut convinși că domnul repectiv nu va avea motive de ceartă sau reclamații la adresa hotelului. Și de aici încolo, existând un precedent, domnul își va petrece cât mai mult timp departe de consoarta sa, iar când va fi nevoit să fie alături de ea îi va adresa reproșuri peste reproșuri. Deja căsnicia fiind compromisă, în eventualitatea unui divorț, banii se vor împărți aproximativ egal și domnul va fi liber să se bucure de prezența diverselor doamne sau domnișoare care îl vor însoți fiindcă, nu-i așa adoră fizicul său de rinocer obez și proteza lipită bine de mandibulă cu crema adezivă Corega…

Older Posts »

Categorii