Undeva in est

Povestea asta am citit-o intr-un roman autobiografic, dar nu mai retin numele autorului. Acesta a fost condamnat la 5 ani de munca silnica prin anii 50` ai Romaniei comuniste. Intamplarea se desfasoara intr-unul din zecile de lagare ce impanzeau Insula Mare a Brailei. La un moment dat, detinutii au fost dusi la munca campului. O parte din ei au fost repartizati sa coseasca un lan de trifoi. Intamplarea  a facut ca la aceasta munca sa fie repartizati un grup de 10 ardeleni tineri si in vanjosi, cosasi de meserie si un biet batran din Moldova. Cand au vazut ce au de facut, ardelenii nostrii s-au bucurat nespus si au inceput sa coseasca in viteza, tinand randul unul cu celalalt. Bietul batranel degeaba se ruga de ei „Fratilor, asteptati-ma si pe mine ca nu mai pot…”, ardelenii ii dadeau zor. In curand au ajuns la capatul parcelei si au luat-o de la capat. Bietul batranel de abea ajunsese la mijlocul parcelei, cand de peste deal a aparut calare pe un cal un comisar sovietic in cautare de „Fruntasi in productie”(cei nascuti prin anii 60-70 stiu ce insemna asta). Ce vazu Comisarul nostru? Un lan de trifoi in care un batranel cosea mai abitir ca 10 flacai vanjosi, fiind cu mult in fata lor. Batranelul a fost chemat la Comisar, a fost laudat in fata tuturor ca „Fruntas in productie” si a primit dreptul la o vizita suplimentara si un pachet din partea familiei… Bucuros de nu mai putea, batranelul le spunea ardelenilor ramasi perplecsi „No, ati vazut ma ca nu merge cum vreti voi?”… Morala: E usor sa faci rau altuia, dar ai grija  ca s-ar putea sa se intoarca impotriva ta…