Prolog
Astazi ma aflam in parcarea unui centru comercial si ma uitam la oameni. La un moment dat, a oprit o masina, din ea au coborat doi tineri, probabil casatoriti. El a luat-o tandru de dupa umeri pe ea, i-a zambit, si apoi a aruncat o ultima privire spre masina. Brusc s-a schimbat la fata, s-a departat de ea, s-a uitat la portiera masinii, a vazut un mic semn pe portiera si a racnit „Proasto, idioato, cum ai reusit sa-mi zgarii masina?!? Ea a ramas un moment perplexa, apoi cu pasi de om vinovat s-a indreptat spre el vrand sa-i explice ca a fost o greseala si ca zgarietura nu e asa de grava. Intradevar, de unde ma aflam am vazut ca masina nu avea urme vizibile. Un moment am crezut ca o sa o loveasca. Apoi cu pasi mari si fara sa o bage in seama pe iubita sa, tanarul a plecat spre intrarea in magazin. Ea l-a urmat spasita ca un catelus pe care l-ai certat…
Sa vedem…
In copilarie am avut cativa prieteni care aveau acasa acvariu cu pesti. Pe vremea aceea era ceva de bon ton sa ai acvariu , ca si cum ai avea acum ultimul racnet de PC cu Home Cinema. Unul dintre prieteni mi-a explicat ca daca in acvariu sunt prea multi pesti, acestia ajung sa se manance intre ei din lipsa de spatiu. Indiferent cata hrana ar primi, lipsa de spatiu ii va sufoca si vor ajunge sa se manace intre ei. Acum, dupa atatia ani am realizat ca si noi, oamenii din tara asta am ajuns sa traim ca intr-un acvariu. Si ne mancam intre noi. Stresul e atat de mare ca devine palpabil, poti literalmente sa-l tai cu cutitul. Si cel mai bine se manifesta in trafic si la supermarketuri. Nu pot sa circul prin oras cu masina fara sa ma izbesc de claxoane, degete mijlocii ridicate (sunt dragute mai ales femeile care apeleaza la gestul asta, oare ce mesaj subliminal vor sa imi transmita?), si de cativa ani incoace, batai in trafic, plus ultima moda, pistoale ca mijloc de convingere. De ce? Simplu pentru ca asa isi exteriorizeaza oamenii furia acumulata impotriva celor care ii jecmanesc fara mila. Nu poti sa iei la bataie Finantele, Impozitele, pe Directorul general care te-a concediat, sau pe Primul Ministru. Si atunci ce faci? Iti imaginezi ca cel din masina care sta doua secunde mai mult la semafor, e Primul Ministru, Ministrul de Finante care tocmai ti-a taiat leafa cu 25% de fapt cu vreo 40%, sau cel care vrea sa te ia de langa copilul tau cand acesta are doar 1 an si nu 2 sau 3 ani… Si atunci simti ca explodezi. Ai vrea sa-i rupi capul, fiindca te-a lasat fara loc de munca, ti-a taiat salariul, ti-a marit impozitele si toate „bucuriile” despre care afli zilnic din presa. Oamenii nu mai au speranta, sunt sufocati de dari, biruri, impozite, in acelasi timp li se taie salariile, pensiile, ajutoarele de crestere a copiilor. In fiecare zi e din ce in ce mai rau. Si atunci se razbuna unii pe altii, pe vecini, prieteni, sotii, copii, numai fiindca trebuie si ei sa zbiere la cineva, sa loveasca pe cineva. Ar vrea sa-i aiba in fata pe cei care l-au adus in situatia in care este, dar nu e posibil… si atunci loveste in ce are la indemana, adica tot in cei de langa el. Si dupa ce se racoreste isi da seama ca a gresit, ii pare rau, dar nu poate repara raul facut, asa ca se adanceste in el. Data viitoare se va injura cu cel din masina aflata in fata sa, sau cu cel de la coada din supermarket… Pana cand asta? Si pana unde vom ajunge asa? Nu stiu. Vad doar ca lumea e din ce in ce mai rea, din ce in ce mai saraca, mai indatorata si disperarea se citeste pe fetele oamenilor. Nu va faceti sperante degeaba, o noua revolutie nu se va face. Oamenii sunt obositi, satui de minciuna si de 20 de ani de „libertate”.
In mod normal, as incheia cu un banc, sau o intamplare hazlie, dar nu ma simt in stare de asa ceva. O sa va povestesc totusi ceva ce s-a intamplat acum vreo douazeci de ani la o scoala generala unde eram elev. Era pauza mare, venise primavara si stateam in curtea scolii. Un coleg din clasa a 8-a l-a chemat la el pe unul din clasa a 7-a, i-a aratat degetul aratator si i-a spus scurt:”Razi!”. Acesta nu a ras imediat, drept pentru care a primit o palma, si ordinul „Razi ma, am zis!” Baiatul a ras. Vazand apoi ca ma uitam curios la scena, cel de clasa a 7-a care incasase palma a venit la mine si mi-a aratat acelasi deget:”Razi!” Am ras, dar nu am scapat de palma. Dupa terminarea orelor, venind spre casa, m-am intalnit cu un vecin mai mic decat mine care ma suparase cu o zi inainte. L-am chemat la mine pe un ton rastit. A venit speriat. I-am aratat degetul: „Razi!”…
Antiqul's Blog 