Mai intai vreau sa-i multumesc D`agathei pentru postul ei care mi-a fost de ajutor http://experimentesiexperiente.wordpress.com/2010/12/30/381/
Am stat mult si m-am gandit la o problema care ma framanta. Inteleptii latini spuneau „Verba volant, scripta manent”, pentru cititorii mei care jucau fotbal in curtea scolii la ora de latina ( ca si subsemnatul dealtfel), expresia se traduce „Cuvintele zboara, scrisul ramane”. Ei bine, am ajuns la concluzia ca inteleptii aia s-au cam inselat, sau cel putin nu au luat in calcul si urmatoarea varianta. In ziua de azi, comunicarea verbala a luat locul celei scrise. Telefoanele mobile, smartphonurile si alte ustensile de astea ne ajuta sa comunicam live oricand dorim. Asta inseamna ca ceea ce vorbim, si mai ales cum vorbim conteaza enorm de mult. Multa lume are impresia ca niste vorbe urate spuse la manie sau din plictiseala se vor pierde in vant, asa cum spuneau inteleptii din antichitate. Problema e ca nu va fi deloc asa. Cuvintele, mai ales cele urate, de ocara, jignirile se tin minte luni si chiar ani de zile. O persoana pe care o jigniti voluntar sau nu o sa va tina minte si va avea ganduri de razbunare. E posibil ca sa nu va mai intalniti cu ea niciodata. Un cunoscut spunea „Ia mai lasa-l ma in ma-sa de… ca oricum nu o sa te mai intalnesti cu el in veci.” Ei bine, eu n-as fi asa de sigur. Este posibil sa va intalniti cu persoana respectiva si peste cativa ani si la mii de kilometrii departare. Si poate veti avea nevoie de ajutorul persoanei respective. Si atunci ce veti face?
O data cu trecerea anilor am observat ca tot ceea ce facem sau vorbim, are efecte asupra celorlalti la fel ca un bumerang. Daca vom vorbi urat cu cei din jurul nostru vom avea surpriza complet neplacuta ca si ceilalti sa se poarte la fel de urat cu noi. Este ca un bumerang. Daca aruncam un bumerang cu vorbe grele, jigniri si insulte, il vom primi inapoi si chiar mai mult decat atat. Si asta nu se va intampla neaparat cu persoanele cu care am vorbit noi. Vom fi luati la suturi de niste persoane pe care nu le cunoastem si cu care nu am mai vorbit poate niciodata. Pentru ca ceea ce am aruncat in jurul nostru, rautate, jigniri si vulgaritate, va reveni la noi si ne va lovi cand ne asteptam mai putin. Din fericire exista si reversul medaliei. Daca o sa incercam sa vorbim frumos cu oamenii, veti constata cu surprindere ca o sa primiti mult mai mult inapoi. Veti fi ajutati cand va asteptati mai putin, de persoane pe care nu le cunoasteti, fiindca ati vorbit frumos cu ele. De cate ori nu sunteti tentat sa injurati la telefon cand va suna un agent de vanzari cu cine stie ce oferta? Cel de la capatul firului stie ca va enerveaza si se asteapta la injuraturi si vorbe grele, daca insa o sa-i vorbiti frumos, e posibil sa nu va mai deranjeze. De ce? Pentru ca fiecare are nevoie de o vorba buna. Ranile lasate de o jignire sau o vorba urata se vindeca foarte greu. Uneori niciodata. Pentru ca suntem oameni si avem demnitatea noastra, iar cine ne-o calca in picioare devine dusmanul nostru de moarte. Am auzit de un batran care pe patul de moarte nu dorea decat sa se impace cu fratele sau cu care se certase urat cu ani in urma. Pur si simplu mai traia doar pentru asta. Dupa ce a venit fratele sau si si-a cerut iertare, a trecut in nefiinta in cateva momente.
Am fost si inca mai sunt o persoana razbunatoare. Poate din pricina zodiei (sunt rac nascut in 9 iulie), poate din alte cauze. Multa vreme stateam si fabricam planuri de tortura pentru cei care m-au jignit. Ii vedeam spanzurati, trasi pe roata, batuti cu parul si alte distractii din astea. Pana cand cineva mi-a spus „Nu merita” „De ce?” am intrebat. „Fiindca asa nu faci decat sa-ti otravesti sufletul. Crezi ca daca vei avea ocazia sa-l chinui pe cel care te-a jugnit te vei simti mai bine? O sa te simti rau, foarte rau. Otrava razbunarii te va face sa suferi. Mai bine lasa-l in pace. Oricum fiecare va primi ceea ce merita, mai devreme sau mai tarziu.” Cu toate ca initial am refuzat categoric sa cred asa ceva, timpul a dovedit ca persoana respectiva avea dreptate. Razbunarea nu te face fericit. Daca iti vezi dusmanul suferind nu o sa fii mai bucuros, dimpotriva.
In adolescenta am citit cu nesat Contele de Monte Cristo. Dupa tot raul pe care-l suferise, asteptam cu nerabdare sa vad groaznica-i razbunare. Si a fost razbunare cu varf si indesat. Si ce a facut domnul Conte de Monte Cristo? S-a apucat sa joace rumba pe cadavrele dusmanilor? Nu… s-a luat si a plecat definitiv in Africa si nu a mai vrut sa stie de orasul sau natal. A realizat ca razbunarea il umpluse de otrava si a preferat sa plece cat mai departe ca sa-si construiasca o noua viata.
O sa inchei cu o mica intamplare pe care am trait-o. Cu ceva ani in urma am avut un sef pe care-l uram. Ma teroriza zilnic cu sarcini de serviciu si ma facea troaca de porci in fata colegilor ori de cate ori greseam. Normal ca abea asteptam sa-l prind „la cotitura” ca sa-l casapesc. Dupa o vreme a fost mutat in alta parte si literalmente m-am imbatat de bucurie. Acum vreo 3 luni de Ziua Mortilor, m-am dus la cimitir. L-am vazut. M-a vazut si el pe mine. M-am dus spre el si am constatat cu uimire ca se bucura ca ma vede. Ne-am salutat, am schimbat cateva vorbe… monstrul disparuse, ramasese numai un om. Mi-am luat ramas bun si am plecat… nu mai doream sa-i fac rau…
Antiqul's Blog 