Afara ploua si eu cutreieram orasul prins intr-o gramada de probleme ce trebuiau rezolvate. Normal, doar era ziua mea libera, nu? La un moment dat mi-am adus aminte ca trebuie sa trec pe la frizer. L-am sunat pe frizerul „meu” dar probabil ca avea alte probleme fiindca nu am reusit sa dau de el. Tot mergand cu ochii dupa o frizerie, m-am pomenit deodata in fata unei frizerii in care nu mai calcasem de cel putin 15 ani. Si atunci mi-am amintit… Era tocmai frizeria unde mergeam sa ma tund cand eram copil. Am intrat si am salutat-o pe frizerita. M-a rugat sa mai astept, deoarece avea un client. M-am asezat pe un scaun si m-am uitat afara cum ploua…
Brusc, timpul s-a dat inapoi in vara anului 198…. Afara era foarte cald si eu, elev in clasa a III-a, am primit de la bunica mea o hartie de 10 lei si o „Indicatie pretioasa”: „Mergi la frizerie si ii spui la nenea frizerul sa te tunda SCOLARESTE!! SCOLARESTE!!, m-ai auzit? sa nu vii cu alta freza ca rup lingura de lemn pe fundul tau! Vezi ca tunsul costa 8 lei, sa-ti de 2 lei rest.” Am pornit la drum cu voiosie. Aveam 9 ani si eram in luna mai a anului 198…, vacanta de vara era pe aproape. Ma gandeam ca in vacanta o sa fac o gramada de nazbatii, o sa stau numai afara ca sa ma joc cu mingea si nu o sa fac deloc afurisitele alea de teme de vacanta. Am ajuns la frizerie si am dat un „Sarumina” ca sa vada ca sunt copil educat. De fapt ma enerva sa salut eu primul pe toata lumea, dar lingura de lemn folosita ori de cate ori eram obraznic de bunica isi spunea cuvantul in educatia mea. De fapt abia dupa multi ani am inteles ca ala de-a inventat lingura de lemn nu a facut-o pentru a lasa vanatai pe partea dorsala a copiilor neascultatori. M-am asezat pe un scaun si am asteptat. Frizeria era plina de lume si nenea frizerul se intretinea cu toti, mai putin cu mucea de mine care nu eram bagat in seama… dar nu ma deranja. Eram atent la discutiile lu` „aia mari”, doar doar oi auzi vreun banc deocheat sau, culmea culmilor, poate chiar un banc cu Tovarasul Nicolae Ceausescu despre care invatam la scoala ca era „Cel Mare,Cel Drept, Cel Harnic si Viteaz”. Mai ceva ca Fat Frumos despre care citeam in lecturile suplimentare. Minutele treceau si inevitabil imi venea randul la nenea frizerul. La un moment dat, cand ma pregateam sa ma indrept catre scaunul cu pricina, a intrat pe usa un domn in varsta, pe care ceilalti l-au intampinat cu strigate de bucurie. Am uitat sa mentionez ca clientii frizeriei erau nascuti pe vremea cand la Marasti, Marasesti si Oituz, romanii sub comanda generalului Averescu, cred, se bateau eroic cu nemtii (pentru aia care la orele de istorie au jucat Popa Prostu asta era prin 1917-1918). Atunci am aflat ca noul client se numea Domnul Lacu` si am fost rapid admonestat de frizer „Hai mai baiete, lasa-l pe Domnul Lacu` in locul tau ca tu esti tanar si ai timp sa astepti” Asa ca am inghitit in sec si l-am lasat in locul meu pe domnul Lacu`.Problema nu era ca ma grabeam, dar bunica-mea stia ca tunsul are o limita determinata in timp si daca o depaseam, banuia ca plecasem cine stie pe unde la joaca si se lasa cu linguri de lemn pe spinare… Intr-un tarziu, nenea frizerul a binevoit sa ma tunda si pe mine si am scapat de la frizerie cu o tunsoare scolareasca, normal. Nu mai stiu daca mi-a dat rest cei doi lei s-au au ajuns in fondul de rulment al frizeriei… Bineinteles ca acasa am incasat o cearta fiindca intarziasem, dar nu mai conta… mai era putin si venea VACANTA! VACANTA CU TRENU` DIN FRANTA!!!…
„Domnule, haideti va rog pe scaun…” am auzit o voce. Frizerita astepta sa iau loc pe scaun. M-am scuturat brusc si am revenit la ziua ploiasa de ianuarie din 2011. Inainte sa ma ridic, usa de la intrare s-a deschis si a aparut un domn in varsta… „Domnul Lacu` din nou?!?” m-am gandit. Dar nu, era doar un client in varsta. De data asta frizerita l-a rugat pe el sa astepte. Tunsul meu a durat putin. Dupa aceea, doamna frizerita si-a cerut scuze ca m-a lasat sa astept, dar eu i-am multumit calduros. A ramas putin surprinsa. Probabil nu stia ca datorita ei, am fost din nou copil chiar si pentru o jumatate de ora…
Antiqul's Blog 