72 de luni, 51 de saptamani si 8 zile…


Daca sunteti putin debusolati de titlu, sa stiti ca inseamna exact 7 ani. Mai precis „cei 7 ani de-acasa”, de care toata lumea face mare caz. Exista oare cu adevarat cei 7 ani de-acasa? Haideti sa vedem…

Eu unul am fost dat la scoala la 6 ani si doua luni si asta era motivul pentru care puteai sa-i raspunzi obraznic unui om in varsta cand te acuza ca „N-ai cei sapte ani de-acasa” „Pai n-am, ca am fost dat la scoala de la 6 ani”. In primele 8 clase am fost cel mai mic din clasa. La liceu am avut un coleg cu o luna mai mic decat mine. La facultate am fost din nou cel mai tanar din an. Dupa aceea nu-ti mai tine nimeni evidenta, fiindca la locul de munca in primii 10-15 ani esti „pustiul” „ala mic”, „junior” etc. Rememorand cele invatate in anii „de-acasa” nu pot sa nu constat ca educatia nu se oprea la „cei 7 ani de-acasa”, ea continua inca cel putin 9-10 ani. Si ce am invatat eu in cei 16-17 ani de-acasa?

In primul rand ani de zile m-a chinuit expresia „Sarut mana pentru masa” pe care trebuia sa o spun dupa ce terminam fiecare masa. Atat de adanc mi s-a intiparit in minte,incat dupa ce am crescut si am inceput sa-mi pregatesc singur mancarea, la sfarsitul mesei spuneam „Sarut mana pentru masa”. Chestia asta nu ne-a invatat la scoala, dar cu ea am cucerit mamele prietenelor mele, bunicile lor, bucataresele de la cantine si in general pe toata lumea care pregatea masa unde ajungeam sa mananc. Toate doamnele si domnisoarele erau incantate de politetea mea si se declarau foarte multumite. „Ia uite ce baiat bine crescut…”

In alta ordine de idei, in copilarie nu suportam sa-i salut pe aia mari. Ma fastaceam si in cel mai bun caz, mormaiam si eu acolo ceva. Dupa aceea urmau represaliile constand in atingerea partilor mele dorsale cu lingura de lemn astfel incat sa bag bine la cap sa salut cu voce tare si vioaie toti reprezentantii generatiilor `20`30`40`50 etc care imi vizitau parintii sau bunicii, pentru ca aia sa fie incantati „Vai ce copil bine crescut”. Cel mai groaza imi era de vizitele la locul de munca la parintilor unde trebuia sa salut pe toata lumea astfel incat dupa 25-30 de persoane salutate cu „Sarumana” ca sa vada nenea si tanti ce copil binecrescut eram, ajungeam sa-l salut cu sarumana si pe cainele, evantual pisica unitatii socialiste unde lucrau parintii mei. Cea mai tare faza cu salutul a fost cand am avut prima prietena si mama ei fusese colega de liceu cu mama unor vecini de-ai mei. Cu fata respectiva ma cunosteam de 2-3 zile cand a fost trimisa de mama ei la mama vecinilor mei pentru o problema. Cand cea din urma m-a vazut a fost foarte bucuroasa si imediat noua mea prietena si familia ei au aflat ce baiat respectuos, politicos si alte cateva chestii din astea cu „…os” eram. Adica, in primele 3 zile de relatie deja era 2-0 pentru subsemnatul…

Zilele trecute am fost la MALL. Aici la ultimul etaj e o sala de mese mare cam cat un teren de fotbal. Am servit masa si dupa aceea, in virtutea unei obisnuinte capatate si cu ajutorul vestitei linguri de lemn, am adunat ce ramasese si am dus resturile la un carucior special. Dupa aceea am vazut cu surprindere ca multe mese erau umplute cu farfurii in care ramasesera resturi de mancare, iar bietii angajati trebuau sa se lupte cu resturile lasate de „honorabilii clienti”. Am stat si m-am gandit „Oare o fi asa de greu ca fiecare sa-si curete locul unde a mancat? Mai stii?

Si o ultima idee. Zilele trecute am luat masa impreuna cu un coleg la lucru. Am cumparat o paine, niste salam si ne pregateam sa mancam. Colegul meu a vrut sa taie painea. Am strigat: STAI! El a ramas perplex. I-am luat painea din mana am facut o cruce pe ea, asa cum fac de fiecare data cand mananc paine. Colegul meu a ramas perplex. I-am explicat „Painea ne este data de DUMNEZEU. Nu se spune in rugaciunea Tatal Nostru „Painea noastra cea de toate zilele/ Da-ne-o noua astazi? Nu poti sa manaci paine fara sa faci mai intai semnul crucii pe ea.” Brusc am tacut si mi-am dat seama ca e de acord cu mine, dar probabil nimeni inca nu-i spusese asta. Eu am vazut asta de cand ma stiu acasa, si efectiv nu pot face altfel. Ei, inseamna ca o fi ceva si cu aia 7 ani de-acasa nu?

Anunțuri

4 gânduri despre „72 de luni, 51 de saptamani si 8 zile…

  1. îmi aduc aminte ce şoc a fost pe mine în mall, în Spania, când nişte fetişcane s-au aşezat la masă şi pentru că erau firimituri pe masă au început să se agite. una dintre ele a început să strige tare după o femeie de serviciu, alta a plecat s-o caute, în cele din urmă – vreo 15 minute – a venit o femeia amărâtă (să bag mâna în foc pentru naţionalitatea ei?) şi a şters cu un şerveţel masa. pentru a-ţi şterge masa altul ai făcut atât tărăboi? păi masa mea era plină de firimituri şi de suc şi eu am scos cuminte nişte şerveţele – mi-era şi milă de sărmanele fiinţe, oare nu aveau şerveţele? ce sărace trebuie să fi fost! – şi am şters cu vână, ca la mine acasă, că doar nu era să alerg de bezmetică printre scaune ca să vină o fărâmă de fiinţă, care nu-şi vedea capul de treabă să-mi şteargă mie masa.
    poate că unii spun că am spirit de slugă în mine şi că e datorat ceauşismului etc… unii cred că e normal ca alţii să te slugărească, aşa că dacă eşti de viţă nobilă îi laşi să-şi facă meseria… Eu cred altceva – că pot foarte bine să fac şi singură nişte lucruri şi dacă acestea îi scutesc pe cei din jur de corvoadă sunt cea mai fericită persoană.

    • Nu sunt de acord cu mentalitatea de sluga. Numai un lenes si un infumurat poate sa stea si sa nu faca nimic in timp ce ceilalti robotesc in jurul lui. Eu am tot dispretul pentru asemenea persoane. Adevarul e ca eu in armata am invatat sa pun mana pe orice e de lucru si sa nu ma vait „Vaaaiii, da eu nu pot sa fac aia, sau aialalta…”. Oricum cat de curand o sa scriu un post despre armata si ce am invatat pe acolo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s