Publicat de: antiqul | 4 Februarie 2011

Azi e 9, maine 10, uite-asa armata trece… HAI LIBERAREEE!!!


In vremea copilariei mele, baietii care vroiau sa para barbati se dadeau de ceasul mortii sa gaseasca sau sa cumpere cu putinii bani pe care ii aveau insigne si insemne de arma de la militari. Dupa aceea isi purtau insemnele pe hainele cu care ieseau la joaca si erau invidiati de ceilalti pustani. De asemenea, baietii care urmau sa plece in armata erau inconjurati de un sentiment de respect din partea celorlalti, iar cei veniti in permisie din armata erau de-a dreptul sufocati de atentia prietenilor si, lucru care mi-a dat de gandit, de fetele din vecinatate care inainte nu erau deloc interesate de tanarul respectiv. Poate nu as fi abordat astazi subiectul armatei, dar am citit o stire in care Comandantul Centrului Militar Zonal spunea ca actualmente tinerii care implinesc 18 ani trebuie sa se prezinte la Centru pentru a fi luati in evidenta, dar din cauza ca se vehiculeaza zvonul cum ca ar fi chemati la concentrare, mai bine nu se prezinta deloc.

In anul 2000 m-am prezentat voluntar la Centrul Militar fiindca in acei ani nu te angaja nimeni daca nu aveai armata facuta. Am efectuat stagiul militar intr-o unitate cu denumire din aia UM 0…(nu pot sa divulg numarul unitatii findca e secret desi intre timp mai sunt incorporati pe acolo doar niste caini vagabonzi si o droaie de fieratanii vechi). Nu are rost sa va mint ca am fost foarte bucuros dar trebuia neaparat sa fac armata fiindca altfel nu aveam loc de munca. M-am prezentat cu vestita valiza de lemn la poarta unitati si timp de 6 luni (Eram militar cu termen redus TR) am avut deosebita placere sa gust din deliciile vietii de cazarma. Lasand gluma la o parte, cele 6 luni m-au schmbat pentru toata viata. Am invatat ce inseamna ordinea, disciplina, respectul fata de ceilalti, camaraderia. In armata ai langa tine doar camarazii din pluton cu care imparti greutatea, bucuria, o sticla de vin pe sestache ca oficial nu e voie, sau o pedeapsa data de un superior mai mult sau mai putin imbecil. Inveti ca de fapt tu ca persoana valorezi mult daca stii sa-i respecti pe ceilalti. In armata nu poti fi fals, nu-i poti minti pe ceilalti. Trebuie sa muncesti, sa faci curatenie, mancare, sa fi disciplinat, ordonat, sa vorbesti respectuos cu ceilalti, chiar daca nu-ti convine. Inveti diferenta dintre barbati si baieti si vezi moartea cu ochii, mai ales cand vine vorba de manuirea unor grenade expirate din anul 1955 pe care tu soldatul din anul 2000 trebuie sa le folosesti in poligon. Ca tanar barbat am observat cu uimire cum fetele erau atrase de tinuta mea desi pana atunci pe unele incercasem din rasputeri sa le impresionez dar nu reusisem. Un coleg din armata care facuse Liceul Militar din Alba Iulia mi-a povestit urmatorul lucru „Noi in Alba Iulia nu puteam sa iesim in oras decat in grup fiindca civilii ne cautau sa ne bata. De ce? Pai eram tunsi, ordonati, bine facuti si multe fete isi doreau sa fie cu noi. Si la civili le era ciuda ca le furam fetele” Aha, deci asta era. Armata mai compensa inca ceva. Erai integrat intr-un grup. Apartineai cuiva. Nu erau un fluiera-vant. Chiar si acum, cand stau de vorba cu barbatii intre 30 si 70 de ani si ii intreb de armata, fiecare stie precis la ce unitatea facut armata si povestim o gramada de patanii din armata.

Este adevarat ca armata nu era numai lucruri placute. Ba chiar unele erau caraghioase si hilare. Aveam in unitate un domn colonel care ne iubea ca pe sarea in ochi. De fiecare data cand era de serviciu in calitate de OSU (ofiter de serviciu pe unitate) ne aduna pe platoul unitatii, se legana pe varful bocancilor cu mainile in solduri, holba ochii la noi de parca era chior si racnea ca un descreierat „Asa ma injinerilor (pentru el toti absolvetii de facultate erau ingineri), dati telefoane acasa? Na lasa ca vedeti voi telefoane! SECTOARE MA, NU TELEFOANE!!!” Sectoarele se refera la zona de cativa metri patrati in care fiecar militar trebuie sa faca ordine si curatenie, de la curtea unitatii pana la sala de mese, coridoare, dormitoare, etc. Deci fiecare se punea sa mature si sa deretice prin unitate, in timp ce don` colonel  se plimba printre noi si mormaia satisfacut „Asa ma, sectoare ma, nu telefoane!!” De fapt pe el il deranja ca telefonam acasa de la singurul telefon public din unitate care se afla chiar langa biroul sau. Atunci inca nu aveam telefoane mobile. Pe chestia asta, cand il apuca strechea ne alinia pe toti cati eram si ne punea sa strangem de pe jos toate chistoacele, hartiile si pungile din curtea unitatii.

Totusi crema cremelor, faza fazelor si imbecilitatea imbecilitatilor din armata am avut ocazia sa o vad in penultima zi de armata. Fiindca mai aveam o zi si ne „Liberam” adica „Venea Liba”, onorabilul Comandant al unitatii ne-a ordonat sa sapam o groapa de aproximativ 3 metri adancime pana la caminul de apa care era defect si trebuia reparat. Dupa ce am sapat pana n-am mai putut, cu schimbul evident, si nici gand sa gasim caminul cu pricina, cineva caruia nu i se atrofiase de tot creierul a venit cu ideea sa ” dea drumul la apa ca sa vedem unde naiba e caminul ala spart”. Bineinteles ca apa a inceput sa curga din pamant la circa 4 metri distanta de locul unde sapam de 2 zile la groapa respectiva. Bineinteles ca groapa trebuia astupata si sapata o alta la distanta cuvenita. Nu stiu daca a mai sapat-o cineva, fiindca noi am predat uniformele la magazie si am plecat la Fabrica de Bere ca sa ne facem lati. VENISE LIBERAREA!!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: