Leapsa de 7 ori…


De data asta e o leapsa chiar interesanta si intru in hora. Despresufletulmeu a lansat provocarea care la randul ei a venit de la don`soara Mazgalica zisa si Dragutica, probabil pe buna dreptate, care la randul ei a preluat-o de la alti bloggeri si bloggerite toti cei de mai sus fiind foarte inspirati.

http://despresufletulmeu.wordpress.com/2011/02/20/7-nestiute/ si http://mazgalica.wordpress.com/2011/02/16/alea-7-nespuse/

Vorba lunga, bogatia bloggerului deci sa vedem… 7 lucruri nespuse si nestiute

1. In clasa a treia la ora de citire am plans de ciuda ca tovarasa invatatoare nu m-a pus si pe mine sa citesc in fata clasei…

2. In clasa a patra, am fost pus la panoul de onoare pentru o scurta perioada de timp (din greseala probabil) si bunica unui coleg a fost tare mandra fiindca era ferm convinsa ca la panoul de onoare este de fapt nepotelul ei pe care tocmai il trasese de urechi ca are note mici…

3. In adolescenta eram asa de timorat incat roseam mai tot timpul cand cineva mi se adresa direct, cand trebuia sa iau cuvantul in fata unui grup de prieteni ma balbaiam si imi doream sa intru in pamant de rusine…

4. O data am lasat sa treaca  25 de tramvaie numai ca sa o conduc pe fata de care imi plăcea de la scoala catre casa dar ea nici macar nu venise in ziua aia la scoala…

5. Dupa 2 zile de armata aveam impresia ca sunt militar de un veac si numaram cate zile mai am pana la LIBERARE…

6. Pana la 12 ani am dormit cu lumina aprinsa fiindca imi era groaza de intuneric…

7. Am invatat ca viata e ca un drum, in cateva momente poti ajunge la o cotitura si de atunci nimic nu va mai fi cum a fost…

Sa aveti o zi linistita

Anunțuri

5 gânduri despre „Leapsa de 7 ori…

  1. să ştii că ultima fotografie pe care ai postat-o este preferata mea; de câte ori sunt supă (de la supărată, da, nu de la mâncărică, felul 1) mă uit la ea şi-mi trece. mă bucur că şi altora le place. cât despre cele (ne)spuse… cred că mi-e foarte utilă nr.6, este încurajatoare – tu acum eşti un om curajos, iar atunci ai avut asemenea trăiri (că fiul meu moare de frică singur în casă – şi se apropie de 12 ani – dacă e să rămână singur în casă la etaje peste 3, e de acord, dar dacă e pe undeva mai spre pământ se gândeşte că se întoarce individul – deşi acum e la puşcărie, dar or mai fi şi alţii… 🙂
    ar fi câte ceva de spus la fiecare… de exemplu, la 1. îţi doreai să citeşti? deşi erai timid, îţi doreai să fii auzit de o clasă întreagă citind? ce de contradicţii sunt într-un copil, iar părinţii habar nu au ce simte el, prin ce trece… (şi nu doar ei – dar ei sunt cei mai apropiaţi)
    hai să nu fac filosofie pe seama răspunsurilor tale. 🙂 să ne citim cu bine.

  2. Multumesc pentru aprecieri. Sa stii ca am avut mare noroc cu bunica mea care a pus piciorul in prag si m-a lasat sa dorm cu lumina aprinsa pe hol. Daca radeau toti de mine, cum aveau de gand, as fi ajuns un adult cu probleme psihice grave fiindca ajungeam sa nu mai dorm noptile. Daca intelegi frica copilului si nu o iei in ras, va scapa cu timpul de ea, daca nu se va agrava pana la paroxism.

  3. da, treaba asta cu „râd toți de tine dcaăcnu faci ca mine” mă scoate din sărite la adulți. „vaaaaaaai, de ce plângi?? Ce rușine! O să râdă toâi de tine”. Bleah! Lasă-l, bre să plângă dacă asta simte cupilu. Al meu se enervează cumplit dacă râzi de el. Și plânge și mai în draci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s