Samariteanul…

 Nu mai tin minte exact care era pilda din Biblie cu samariteanul. Parca era vorba de un om cazut la pamant pe langa care ceilalti treceau nepasatori pana in momentul in care a trecut pe acolo un samaritean care l-a ajutat. Samariteanul nu a cerut nimic in schimb. Pur si simplu a vazut ca omul are nevoie de ajutor si l-a ajutat. Atat de simplu si totusi ata de greu de facut. Fiindca aici intervine vesnica intrebare „Da` eu ce am in schimb?” Pai tocmai asta e ideea. Ca nu primesti nimic in schimb. Cel putin deocamdata. Rasplata vine ea mai tarziu cu siguranta. Fiindca toate dar absolut toate faptele noastre sunt ca bumerangul. Il arunci si vine inapoi. Daca ai ajutat pe cineva vei fi ajutat cand ai mai mare nevoie si de unde nu te astepti. Daca ai facut rau, mai ales daca l-ai facut intentionat, o sa vina inapoi. Si o sa te izbeasca in cap pe tine sau pe cei dragi la fel ca un bumerang.

Astazi am avut mare nevoie de un samaritean. Stateam in apartament si ma uitam la o gramada de placi de lemn care ar fi trebuit sa alcatuiasca mobilierul camerei. Stateam si ma scarpinam in cap fiindca nu stiam nici ce sa fac si nici de unde sa incep. Si atunci am sunat un prieten. Era singura mea speranta. Din fericire era in localitate si avea timp liber. A venit si cand a vazut harababura din camera nu si-a pierdut cumpatul. Mi-a arata ce trebuie facut si impreuna am reusit sa-i dam de cap. In mai putin de o ora mobila era in picioare si camera arata a camera de oameni normali. Inainte arata ca si cum ar fi trecut vandalii pe acolo. Spre surprinderea mea rasplata, ceruta a fost una mai mult simbolica. I-am multumit din tot sufletul. Puteti fi siguri ca daca are nevoie de ajutor o sa ma fac luntre si punte sa-l ajut.

De multe ori am avut ocazia sa stau si sa observ ce se intampla in jurul meu. Uneori suntem prea obositi sau satui ca sa-i ajutam pe cei  care ne cer ajutorul. Si totusi cand noi avem nevoie de ajutor nu  stim ce sa facem si ce sa promitem ca sa fim ajutati. Poate ca ar trebui doar sa nu mai fim asa obositi cand cineva ne cere ajutorul. Fiindca mai devreme sau mai tarziu o sa ajungem si noi in locul lor…