Cat de mult este destul?

Chiar in momentul asta ma aflu intr-un supermagazin. E plin de oameni care se inghesuie sa-si faca cumparaturile de Paste. Bineinteles ca e vorba in primul rand de MANCARE!! Stau si ma gandesc. In ultimii ani toata lumea se da cu trendul si tine post, adica mananca produse de post ca de, e la moda. Ok, si dupa postul asta vine si Pastele. Cum trebuie sarbatorit? Cu mancare cat sa saturi un batalion de soldati rupti de foame. Oua rosii, pasca, cozonac, miel, vin, branza, friptura, tuica, bere si alte alea sunt doar o palida imagine fata de ce se intampla in realitate. Posturile de televiziune fara nici un discernamant isi freaca mainile de bucurie si abereaza incontinuu pe tema „Romanii au mancat mult si au spart usile spitalelor din cauza exeselor culinare!” Ieri am vorbit cu un coleg care spunea „Pai mielul merge cu vin, vinul cu branza, fara cozonac nu se poate si ce sarbatoare e aia fara drob, oua rosii, prajituri si alte alea?” Ma gandeam ca daca colegul respectiv a tinut post cum o sa reuseasca sa se bucure de toate deliciile culinare pe care mi le-a insirat? Logic, in timpul postului, stomacul isi micsoreaza volumul fiindca nu mai trebuie sa faca fata unei cantitati tat de mare de hrana. Ei si dupa o saptamana, doua sau sase, cum mai poate face fata bietul de el la cantitatea enorma de mancare cu care este asaltat in Duminica Pastelui si in zilele de dupa? Oriunde mergi ti se ofera mancare, daca refuzi este socotit cea mai mare ofensa. Asa ca suntem fara scapare. Romanii traiesc ca sa manance. Probabil ca strabunicii nostrii care au prins vremuri de foamete ne-au inoculat in gene spaima de foame, de lipsa crunta a hranei.

Am avut ocazia sa calatoresc prin Europa, atat in tarile francofone cat si in cele germanofone. Ce m-a frapat e ca prima data am avut ocazia sa vad restaurante unde se putea manca „All you can eat” Nici macar nu a trebuit sa ma uit atent la cei prezenti in restaurant ca sa-i recunosc pe romani. La fiecare masa unde se aflau romanii, gramezile de farfurii cu mancare rivalizau cu piramidele egiptene. Bineinteles ca la un moment dat au aparut si anunturi in mai multe limbi, printre care si romana „Va rugam insistent sa nu luati de mancare in afara restaurantului!! Consumati mancarea doar in sala de mese!” As vrea sa pot spune ca era vorba de romi sau alte minoritati conlocuitoare dar nu era cazul.

Daca sunteti atenti la discutiile din jurul vostru o sa observati ca cea mai mare parte din ele se refera direct sau indirect la mancare. De la „Am gasit un loc unde se mananca bine si ieftin”, la „Tipa aia stie sa faca mancare buna” sau „Am fost la masa la Ionescu si am mancat  7  feluri de mancare”, „Nu stiu ce sa mai fac de mancare”, „Te-ai ingrasat, iti merge bine” asta in special e tare de tot. Marimea abdomenului este cel mai sigur barometru dupa care romanii isi masoara bunastarea. Daca omul respectiv, barbat sau femeie a pus pe el kilograme in plus e semn sigur ca o duce bine si nu are probleme.

Acestea fiind spuse, va doresc sa aveti parte de un Paste cat mai fericit alaturi de cei dragi, sa va buurati de masa de Paste si daca se intampla sa o luati pe aratura, nu uitati sa aveti pe langa voi un prieten de nadejde al stomacului, cum ar fi Colebil, Anghirol, Triferment, No Spa sau alti frati de-ai lor… Christos a Inviat!

O mie de ani ne-ar trebui sa recladim…

Anul asta Pastele ortodox si cel catolic cad in aceeasi zi. Asta se intampla o data la cativa ani. E un lucru bun. Fiindca ne ajuta sa ne amintim de multele lucruri care ne unesc in defavoarea celor care ne despart. Timp de peste 1000 de ani a existat o singura biserica crestina. La un moment dat niste inalte fete bisericesti s-au gandit ele ca fiecare ar vrea sa fie prima si probabil s-au hotarat sa desparta Biserica in doua. Cei de la Roma pretindeau ca ei sunt descendentii Sf. Petru, iar ceilalti nu stiu ce pretindeau, cert e ca in curand adica peste vreo 40 de ani se implineste suma absolut rotunda de 1000 de ani de la Marea Schisma. Asta bineinteles daca intre timp vreun asteroid nu vine sa ne zica „noapte buna” definitiv, sau vreunul din baietii destepti nu se trezeste sa apese pe vestitul ‘Buton nuclear” sau mai stiu eu ce. Cert e ca de 1000 de ani suntem la fel, dar totusi diferiti. Personal sunt ortodox dar am prieteni, colegi si neamuri catolice. Copil fiind am perceput diferenta asta la modul in care colegii catolici aveau liber de doua ori la scoala, si de pastele catolic si de cel ortodox, lucru care ma facea sa mor de ciuda fiindca mi se parea nedrept sa scape de inevitabilul 4 de la matematica prin faptul ca erau de o anumita religie. Anii au trecut si am observat ca religia catolica are multe parti bune si am inceput sa-mi pun intrebarea de ce trebuie sa fim diferiti daca suntem ca ramurile aceluiasi trunchi.

Nu am cunostinte de religie foarte avansate si Biblia am citit-o mai mult pe sarite, la modul la care deschideam brusc Biblia si citeam de la paginile care se nimereau sa se deschida. Totusi, anumite pasaje mi-au ramas intiparite in minte. Unul din ele este acesta in care Isus a spus „Acolo unde doi sau mai multi se aduna in Numele Meu, acolo sunt si Eu”. As fi recunoscator oricarui cititor care ma ajuta sa gasesc numarul pasajului din Biblie pe care tocmai l-am citat. Din cate observ eu, Isus n-a spus ” Acolo unde doi sau mai multi ortodoxi, catolici, protestanti, evrei, etc… se aduna in Numele Meu” deci respectivii nu trebuie nici macar sa fie crestini declarati ca sa se adune in Numele lui Hristos.

Anul trecut in perioada Saptamanii Patimilor ma aflam la lucru cu un coleg cand am fost solicitati sa ne deplasam la sinagoga din orasul nostru. Acolo oamenii au insistat sa ne ospateze cu bucatele traditionale pe care evreii le mananca inainte de Paste. Este vorba de mancaruri dintr-o paine speciala pe care o primesc tocmai de la Ierusalim si timp de 8 zile inainte de Paste mananca numai din painea aceea. Daca nu stiati, evreii sarbatoresc la Paste eliberarea din robia egiptenilor si Fuga din Egipt. Am fost foarte impresionat de primirea pe care ne-au facut-o si am realizat ca de fapt in ciuda separarilor de natura religioasa sau oricare alta, de fapt suntem imbucurator de asemanatori si numai interesele meschine si rautatea ne despart.

In urma cu cateva saptamani am fost trimisi pana la Mitropolie fiindca un preot din zona Banatului urma sa fie judecat de consiliul Mitropoliei. De ce? Preotul ortodox respectiv indraznise sa tina o slujba impreuna cu un preot catolic. Din aceasta cauza preotul respectiv a fost judecat si cu siguranta sanctionat. Sunt curios daca acum mai este preot. La distinsii inalti prelati de la Mitropolie le era frica de oamenii care vor veni sa-si sutin preotul ca nu cumva sa le ia moacele la bataie. Asa ca au chemat inclusiv jandarmii. Si asta se intampla in tara in care cu doar cativa ani in urma Preafericitul parinte Teoctist Patriarhul B.O.R a tinut o slujba impreuna cu Papa Ioan Paul al Doilea tocmai pentru a intari unitatea crestinilor si de a da un exemplu de impacare intre cele doua biserici, cea ortodoxa si cea catolica. Inseamna ca doar ai mari au voie, sau cum zice fabula „Vrem egalitate, dar nu pentru catei…”

Acum cativa ani de Paste am fost plecat in Belgia, tara eminamente catolica. Inutil sa va spun ca oamenii sarbatoreau deja Saptamana Luminata in timp ce noi ne aflam in Saptamana Patimilor. In Sambata Pastelui am cautat in disperare o biserica crestina ortodoxa ca sa pot participa la Slujba de Inviere. Am gasit-o si mare mi-a fost mirarea cand la slujba preotul la un moment dat a inceput sa citeasca in mai multe limbi, printre care si in romana: Hristos a Inviat! Pur si simplu mi-au dat lacrimile. Mi-am dat seama ca in fond si la urma urmei, toti suntem crestini…

P.S. Am postat pe blog Rugaciunea Sfantului Anton de Padova care este un sfant catolic. Credeti ca are vreo relevanta faptul ca se roaga la el un catolic, ortodox sau cineva de alta religie? Eu nu cred