Zilele trecute ma uitam la stiri si am vazut o poveste despre doi copilasi gemeni care fiind nascuti prematur au fost pus in doua incubatoare separate. Apoi a venit o alta urgenta, un alt copil prematur si s-a luat hotararea ca cei doi gemeni sa fie tinuti in acelasi incubator. Am stat si m-am intrebat cata disperare si suferinta trebuie sa fie in inima unor parinti care isi vad copilul nascut prematur cum se stinge sub ochii lor numai fiindca nu exista destule incubatoare care sa le tina copilul in viata? Si m-a uimit vointa si hotararea cu care niste bieti copilasi maui mici decat niste papusi se agata pur si simplu de viata. VOR SA TRAIASCA! Vor sa faca ceva in viata, sa se bucure de rasaritul si apusul soarelui, de zambetele parintilor, de primavara, vara, toamna si iarna. Sa aiba la randul lor copii, nepoti si stranepoti. Au nevoie doar de putin ajutor. De un aparat facut din plastic si sticla in care sa traiascva o vreme pana vor putea sa respire singuri. Si atunci mi-am amintit de Vladut. Vladut este copilul unor prieteni. Acum cativa ani Vladut s-a nascut cu multe probleme. Doctorii le-au spus parintuilor ca urmatoarele doua saptamani vor fi critice. In aceste doua saptamani, am stat impreuna cu parintii lui Vladut care mergeau din 6 in 6 ore la spital. Ne rugam pentru fiecare ora trecuta, pentru fiecare minut. Vladut trebuia sa reziste si sa supravietuiasca. Minutele pareau ore, orele zile, iar zilele se transformau in saptamani. Acum Vladut e baiat mare. Si sanatos. De cate ori ma uit la el nu pot sa nu ma bucur ca am vazut un miracol.
Copiii de la Maternitatea Polizu au si ei nevoie de un miracol. De cat mai multe aparate pentru copii nascuti prematur. Putem sa-i ajutam daca trimitem un sms la numarul 858. Si daca trimiteti acesta leapsa la toti cei din lista voastra de blogroll. Haideti sa facem asta. Pentru ca maine eu sau voi poate ne vom gasi in situatia de a avea nevoie de acele aparate. Si atunci ne va parea rau ca nu am facut-o din timp.
Aceasta leapsa o trimit urmatorilor
http://biancabibiri.wordpress.com/
http://casatorita.wordpress.com/
http://cecisoru.wordpress.com/
http://experimentesiexperiente.wordpress.com/
http://despresufletulmeu.wordpress.com/
http://eufaranume.wordpress.com/
http://normalitateanormala.wordpress.com/
http://grapefruits.wordpress.com/
http://puteredefemeie.wordpress.com/page/2/
http://morom3t3.wordpress.com/
http://neliabanaru.wordpress.com/
http://theophylepoliteia.wordpress.com/
http://rokssana.wordpress.com/
cu rugamintea sa o trimita la randul lor tuturor celor pe care ii au in lista de blogroll. Copii si parintii lor merita un mic ajutor din partea noastra.
Nu pot sa inchei fara o amintire personala. In anul de gratie 197… cand m-am nascut dotarile medicale nu erau din cele mai avansate. Dintr-o eroare a medicilor am acut o infectie imediat dupa nastere asa ca o vreme am fost considerat la limita supravietuirii. Doctorii in disperare de cauza au hotarat sa ma indoape cu ultimele medicamente aparute in tara si m-au repus pe linia de plutire. Cand am fost externat din spital eram mai slab ca atunci cand ma nascusem. Mama mea era extrem de deprimata iar la externare a venit bunica mea sa ne ia acasa. In timp ce ne aflam in taxi, bunica mea incerca sa o consoleze pe mama ” Lasa ca mergem noi acasa si ii face bunica mancare cu ficatel de pui si supica si sa vezi ca se face bine copilul” la care soferul de taxi se intoare speriat catre bunica mea si ii spune „Doamna, sa nu ii dati asa ceva la copil, ca moare!!” Bunica mea se uita catre el si ii face semn „Taci ma din gura ca incerc sa o linistesc pe ma-sa…” Bietul om chiar credea ca o sa ma rasfat cu tot felul de mancaruri alese care o sa ma termine de tot, cand eu nu puteam sa mananc altceva decat… lapte 🙂
Antiqul's Blog 