Publicat de: antiqul | 17 Mai 2011

Haina care nu-l face pe om…


Ieri am avut ocazia sa vad un episcop in carne si oase dar mai ales in uniforma sa. Trebuie sa recunosc ca am ramas impresionat. Initial nu am stiut exact ce grad bisericesc are, episcop sau arhiepiscop, asa ca am intrat frumos pe „Goagal” si am cautat persoana. Era episcop. Omul se vedea ca nu fusese numit degeaba. Avea o tinuta demna dar blanda. Impunea respect. Enoriasii se ingramadeau in jurul sau ca sa intre fie si cateva momente sub privirea sa si sa schimbe cateva vorbe cu el. Am stat si m-am gandit: Cat de mult face haina pe om si cat omul sfinteste haina pe care o poarta? De-a lungul timpului am avu ocazia sa vad militari cu grade inalte la care abea le puteam numara stelele de pe umeri si decoratiile din piept si ma intrebam ce fel de oameni sunt. Cum obtinusera decoratiile acelea? Din cate calculam eu Al Doilea Razboi Mondial se terminase cam demult si nu vedeam ce fapte de arme ar fi savarsit ca sa primeasca decoratiile respective.

Intr-o zi am chemat impreuna cu un coleg la o adresa unde decedase o persoana. Acolo, surpriza, decedatul fusese general cu doua stele. Pe masa din sufragerie era cascheta cu fireturi, iar pe un scaun haina de general cu gradele pe ea. Am privit si bietul om. Era om ca toti oamenii, faptul ca era general in armata nu-l facea cu nimic deosebit. Un vecin a exclamat „Cand aparea unul din asta la unitate toti stateau smirna…”

Am citit undeva ca intr-un lagar de prizonieri de razboi, dupa ce i-au tuns pe toti periuta si le-au dat haine de lagar nu stiai care e sergent si care colonel. Pai cum? Sa inteleg ca daca le-a luat haina si tinichelele nu au ramas aceeasi bravi comandanti? Pai acum cu atat mai mult era cazul sa faca dovada ca nu au obtinut gradele degeaba. Sau poate tocmai asa le primisera. Mi-a placut filmul american  http://www.imdb.com/title/tt0272020/ „The Last Castle”. Stiu ca e american si e putin exagerat, dar Robert Redford a stiut sa intruchipeze un adevarat comandant. E greu sa te ridici la inaltimea hainei pe care o porti. Cu cat este mai importanta, cu atat toti ceilalti au asteptari mai mari de la tine. Unii nu reusesc sa faca fata presiunii si se complac in ideea ca „Trebuie sa respecti gradul nu omul”. Personal mi se pare o tampenie, dar pe asta este construit intregul esafodaj atat in armata cat si in viata religioasa, universitati, spitale etc.

Ca sa revin la episcopul pe care l-am vazut. Omul inspira incredere si in acelasi timp se vedea ca nu ii displace sa vorbeasca cu enoriasii. Haideti sa va spun despre cine e vorba. E Sfintia Sa Bocskei Laszlo, episcopul de Oradea. Nu am participat la slujba, dar cu prima ocazie cand il mai intalnesc o sa ma duc, chiar daca se vorbeste in maghiara sau germana. Nu limba in care se vorbeste conteaza, ci mesajul.

Si totusi, face haina pe om, sau omul sfinteste haina? Depinde. Unii oameni sfintesc haina pe care o poarta, altii o fac de ocara. Unii reusesc sa se ridice la inaltimea hainelor purtate, altii isi inalta hainele prin comportamentul lor. Nu e o regula. Imi aduc aminte de o povestire dintr-un lagar de prizonieri japonezi dupa terminarea razboiului. Acolo era un gardian care se purta salbatic cu detinutii, asa ca intr-o zi la ofiterul de serviciu al lagarului se prezinta un detinut japonez care ii lasa un pachet, saluta si pleaca. Ofiterul s-a uitat in pachet si a vazut cu groaza ca era capul taiat al gardianului pe care-l urau detinutii. Imediat au fost stransi toti detinutii si comandantul lagaruli i-a cerut ofiterului sa-l identifice pe cel care a adus pachetul. Detinutii erau imbracati la fel, mici de statura si cu ochii oblici,asa ca ofiterul s-a uitat cat a putut el de bine dar nu a reusit sa identifice detinutul cu pricina…

Anunțuri

Responses

  1. […] nume, Nahemah, Rokssana, Antiqul, Camelia, DianaEmma, Hazmate, […]

  2. îmi povestea o prietenă chiar azi că într-o zi s-a gătit ca o roză şi a ieşit în oraş. o familie de pe palierul ei, tocmai intra în scară – şi femeia şi soţul s-au dat deoparte şi au lăsat-o să iasă. a doua zi, chiar a doua zi, a trebuit să plece rapid din casă şi a ieşit îmbrăcată negrijent. aceeaşi familie care stătea alături i-a închis uşa în nas când a vrut să iasă şi nici n-a salutat-o.
    hainaaaaaaaaaaaaaa cam face pe om, în inima mică a celor care au ochi doar pentru „mărire”. noi, ceilalţi, nu ţinem cont de cum arată oamenii, ci le dăm o mână de ajutor, cu atât mai mult cu cât sunt amărâţi…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: