Munca in echipa…

Fiindca astazi sarbatorim pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel vreau sa transmit un LA MULTI ANI!  tatalui meu Petru si tuturor sarbatoritilor si sarbatoritelor cu numele de Petru/Petra, Pavel.

Acum cateva zile am gasit postul unei colege care povestea cum il rugase pe prietenul, sau sotul ei sa repare ceva in casa si „mesterul” tot amana treaba respectiva. Imi pare rau ca nu mai gasesc postul respectiv, dar mi-am adus aminte cum am rezolvat o problema asemanatoare acum vreo 2 ani.

Totul a inceput cu un telefon de la un bun prieten de-al meu, Radu. „Vino te rog maine pana la mine ca trebuie sa ma ajuti la o treaba. Mai vin Mihai si Marius ca e o treaba mai grea…” Afland ca e vorba de o treaba mai grea, m-am pregatit corespunzator cu haine „de scandal” adica bune de rupt si murdarit. Nu puteam sa plec cu mana goala asa ca m-am inarmat cu un bax de bere ca sa muncim mai cu spor. Ajuns acolo am fost intampinat de cei trei prieteni care se chinuiau de mama focului cu un gratar pe care se am identificat dupa miros ceva mititei si niste cotlete. Baxul de bere a fost intampinat cu urale si a trebuit desfacut si degustata berea. Timpul a trecut pe nesimtite si dupa prima tura de bere si mici am intrebat totusi care era treaba cea grea pentru care ne-am intalnit toti patru. Radu ne-a arat un motor de microbuz care cantarea vreo 100 de kilograme care trebuia montat in botul microbuzului respectiv. Bineinteles ca motorul respectiv nu putea fi montat decat daca ne mai intaream cu ceva bere si cotlete, asa ca Mihai a dat o fuga pana la buticul din coltul strazii de unde a venit cu bere rece si un borcan cu mustar. Am inceput sa facem planul de bataie ca sa venim de hac la uraciosul de motor care nu binevoia sa se instaleze singur. Planul a fost facut cu cate o bere intr-o mana si un cotlet fierbinte in cealalta. Auzind atat desfasurare de forte, vecinul Gica a venit si el sa dea o mana de ajutor… la mici si bere. Din fericire nu a venit cu mana goala, a adus cu el si niste ceafa de porc pe care am aruncat-o pe… gratar ca sa vedem cu se rumeneste. Dupa atat pregatire am atacat vestitul motor, l-am ridicat cu un scripete improvizat dar cand sa-l asezam la locul sau, ceva s-a intepenit. Am hotarat ca e timpul pentru o pauza intrucat ceafa de pe gratar incepuse sa aiba culori ademenitoare. Si cum se stie din batrani, ceafa la gratar cu o bere e PLACERE, am desfacut inca un rand de bere. Pe care am baut-o. Berea, nu ceafa. In timpul asta motorul buclucas statea atarnat in scripete si parca ar fi savurat si el o bere… Dupa atat munca, meritam si noi un pic de odihna asa ca am discutat pe indelete despre masini, fotbal si… intelegeti voi 😉

Din nefericire, pana am terminat odihna seara se transformase in noapte asa ca am hotarat sa incheiem o zi fructuoasa cu ultimele beri cre ne-au mai ramas. Asa ca le-am baut. Cineva, nu-mi aduc aminte cine a venit cu ideea sa facem ceva si cu vestitul motor, dar asa cum a zis stapanul motorului „Lasa-l naibii ca nu-l fura nimeni de acolo. Il rezolvam data viitoare…”, nu poti sa il ajuti pe om daca el nu doreste.

Nu-mi amintesc cum am ajuns acasa.

Epilog

Daca vreti sa reparati ceva sau mai rau sa construiti ceva, nu va chemati prietenii cu baxuri de bere. Fiindca veti avea parte de o zi lunga, placuta si plina de amintiri…

Starea vremii si Arnold Schwarzenegger

In anii 80, tovarasa profesoara de geografie ne invata ca Romania este o tara cu clima temperat continentala, cu primaveri blande, veri foarte blande, toamne extra blande, si mai ales ierni fenomenal de blande. Ploile sunt discrete si delicate, raurile curg lin si bineinteles ca Tovarasul si Tovarasa au grija ca in tara noastra oamenii muncii sa aiba parte doar de fenomene atmosferice blande…

Intre timp tovarasa profesoara de geografie s-a pensionat si se pare ca vremea a luat-o razna… Tovarasul si Tovarasa care aveau grija ca vreme sa fie blanda s-au imbolnavit de la teava unor pistoale mitraliera si nimic nu mai e cum a fost…

Sa incepem cu iarna cea blanda de noi din tara. Dupa ce cad primii fulgi de nea si paralizeaza orase si municipii intregi de la noi din tara de isi smulg bietii primari parul din cap si declara smeriti „Iar ne-a luat iarna prin surprindere!”, iarna se instaleaza cu temperaturi de -15 -20 de grade ca ingheata si sufletul in bietul om obisnuit cu clima temperata. Atunci toti incep sa spere ca va veni dezghetul si o sa fie bine. Surpriza! dezgehtul apare brusc si din senin si topeste zapada astfel incat paraiele se transforma in rauri si raurile in fluvii si inunda sute de gospodarii si hectare de teren arabil. Ei, nu-i nimic zice omul, lasa ca vine ea vara si o sa fie cald si bine. Intradevar, vine si vara dupa o lunga asteptare si soarele de mai incepe sa arda totul in jur cu temperaturi de 40 de grade. Canicula omoara tot in jur, atmosfera devine din ce in ce mai incarcata si oamenii ies pe la sate sa faca procesiuni pentru venirea ploii. Care nu vine asa cand vrea bietul om, ci doar cand vrea ea. Si nu e „ploaia calda de vara” din reclamele idioate de la televizor, ci o furtuna cu fulgere, traznete, vant care smulge acoperisurile si copacii din radacini, aduce grindina cat oul de porumbel care rupe totul in jur. Si omul nostru isi pune din nou mainile in cap si se vaita. E adevarat ca el si-a dorit ploaie, dar una normala, care sa-i ude gradina, nu o vijelie care sa-i ia acoperisul. Si uite asa starea vremii nu mai e ce a fost si oricand ne putem astepta la uragane, cicloane, tornade si de ce nu la musoane si anticloane ca tot sunt la moda…

In alta ordine de idei. Am citit ieri ca un sportiv roman pe nume Viorel Ristea a murit cand se pregatea sa participe la concursul „Mister Universe”. Dumnezeu sa-l ierte pe bietul om. Din cauza efortului depus dar mai ales a privatiunilor de mancare si apa probabil organismul sau a cedat. In ultimii ani culturismul a devenit un sport la moda. In limbaj popular se numeste „Ma duc la sala sa trag de fiare!” Ca orice lucru facut dupa ureche, si aici intervine dorinta pur si neaosa romaneasca de a avea rezultate cat mai impresionante, cat mai rapide si cu cat mai putina munca evident. SI atunci se recurge la atat de pretioasele prafuri cu nume predestinat „EXPLOITED MUSCLES”, „X-FORCES”,”MEGA-GIGA-MUSCHI” sau chiar la vestitii steroizi anabolizanti, numai ca aia sunt cam scumpi si nu oricine isi permite. Si atunci flacaul nostru incepe sa frecventeze sala de forta cam 2-3 sau 4 ore/zi si trage ca apucatul fara noima de toate aparatele sau doar se uita la aparate si in schimb baga in el otravurile pentru facut muschi repede si cat mai umflati. Numai ca unde nu-i cap vai de muschi, organismul incepe cat de curand sa se revolte si sa-i intinda tot felul de capcane care incetul cu incetul il vor duce la cel mai apropiat pat de spital. Pentru ca asta-i trasatura noastra definitorie ca natie: „Cat mai repede, cu cat mai putin efort si sa vezi cum le iau maul la aialalti fraieri!” sau cum ar spune epicul MO „Foca, da-mi prafurile alea de facut muschi ca sa-i deprim pa fraieri!…”

Epilog

Cum face unul doi centimetrii cubi de muschi cum se gaseste cate unul sa-l compare cu Arnold Scwarzenegger, ca de , doar comparatia asta o intelege tot imbecilul de mai multi ani incoace…