Târgul de joburi


O cunoştinţă de-a mea e în febra găsirii primului său loc de munca. Şi-a facut CV-ul, l-a reorganizat si acum trimite intr-o veselie Cv-uri prin fax la diverse firme. Problema lui e că deşi nu are nici un fel de experienţă în „câmpul muncii”, işi doreşte neapărat un job care presupune „munca de birou”. Deocamdată nu a găsit nimic din câte ştiu eu, şi dacă nu va utiliza metodele specific româneşti cum ar fi pilele, şpaga sau altele la fel, slabe şanse ca  să găsească ce vrea. Cu ani in urma , proaspăt absolvent al facultăţii de drept şi cu stagiul militar satisfăcut,     m-am izbit şi eu de aceleaşi probleme, deşi pe atunci criza economică era doar in cărţile de istorie. Ce nu înţelegeam eu era că nici un angajator nu îşi va permite să angajeze un proaspăt absolvent pentru simplul motiv că nu are experienţă, ori angajatorul vrea rezultate cât mai rapide în schimbul cărora să plătească un salariu cat mai mic. În nici o şcoala din lume nu eşti pregătit pentru ce te aşteaptă in munca propriu zisă. Singura şansă ar fi sa incepi din anul 1 sau 2 de studii si să munceşti pe gratis sau pe un salariu de nimicîin schimbul câştigării experienţei atât de necesare la angajare. Din nefericire eu am ignorat acest lucru şi m-am bazat exclusiv pe promisiunile unui cunoscut care activa in domeniul juridic şi care mi-a promis că imediat după terminarea facultăţii o să mă ia alături de el ca să lucrez. Bineinţeles că promisiunile s-au evaporat imediat dupa ce i-am spus in faţă că am terminat stagiul militar şi că de a doua zi sunt pregatit sa încep lucrul. L-am văzut cum s-a înverzit la faţă şi ca să imi inchida gura mi-a dat un dosar de contencios administrativ care era pierdut şi mai avea o înfăţişare, pentru a mă duce la Curtea de arbitraj comercial si să pledez in dosar. Degeaba am invăţat dosarul pe de rost şi m-am prezentat cu 3 ore inainte la locul stabilit că oricum se vedea că eram aerian şi partea adversă nici măcar nu s-a prezentat. A trimis o întâmpinare in scris şi a rezolvat litigiul pe care bineinteles că  l-am pierdut. Normal că „mentorul” meu m-a făcut cu ou si cu oţet că am pierdut cazul si nici nu am mai avut curajul să mă duc să-i mai cer de lucru.

Asta a fost demult, dar ca de obicei degeaba iţi răcesti gura vorbind, că nimeni nu te crede. Mi-am adus aminte în schimb de multele Târguri de Joburi la care am participat şi la care găseam doar meserii care nu aveau nici cea mai mică legatură cu ce ştiam eu. Găseam lucrător in confecţii, tricotaje, plăpumar, etc. La un astfel de târg ştiam că participa şi sora mea din partea firmei la care lucra. Aşa că am văzut-o în mulţimea de angajatori şi   m-am dus hotărât către ea şi colegul ei care nu mă cunostea. Ajuns in faţa lor, am intrebat cu voce umilă dacă mă pot angaja. Tipul a spus ca da, pe ce post doresc să lucrez? Pe aceeasi voce umilă si mieroasă am răspuns: „Dacă se poate aş dori ATENTATOR FANATIC CU BOMBĂ, KAMIKAZE, SAU DACĂ NU AVEŢI, ATUNCI EVENTUAL ESCROC INTERNAŢIONAL!!!

Tipul a rămas perplex, cu gura căscată, la care soră-mea a intervenit pe un ton blajin „Stai liniştit, ăsta e frate-miu…” Dupa ce şi-a revenit din şoc, tipul a încercat să braveze „Lasaţi-ne un număr de telefon, când o să avem un post liber o să vă sunăm…” Ce să vezi frate, incă nu m-au sunat… mai aştept, ce să fac?!?

 

Anunțuri

7 gânduri despre „Târgul de joburi

  1. Parc-ar fi bine daca s-ar inventa si un astfel de post, de escroc international… poate, lucrurile facute anormal ar transforma nebunia in care traim acum intr-o normalitate…
    Zic si eu…

  2. pfu, ce răspuns ai dat… periculosule.
    în legătură cu cv-ul şi interviurile. (pe vremuri se dădeau interviuri doar dacă erai celebru, acum se dau interviuri mai ales dacă eşti no name, pentru că nu-mi imaginez că o celebritate este trecută prin ciurul examenului, ci toţi se milogesc de ea… 🙂 )
    am o prietenă care-a participat la 95 de interviuri în 2 luni şi acum s-a angajat, este foarte mulţumită. aşa se procedează acum… aşa că trebuie să te supui. a fost şi respinsă cu brutalitate, dar a şi respins ea nişte propuneri, pentru că şi ea avea cerinţele ei. cine este pus la punct cu tot ce se cere ori cine prezintă o garanţie, prin caracter, cucereşte postul.
    cel mai rău este că mulţi sunt timizi sau speriaţi de-a dreptul. de exemplu, eu nu m-aş putea prezenta la un post pe care sunt 5 concurenţi. de fapt, nici 2 🙂
    nu de complexe de superioritate, ci de … emoţie. eu nu sunt pentru lumea aceasta… prietena mea, da.
    de aceea o respect… şi pe toţi cei care sunt gata să facă asta.

  3. of, ce greu este in ziua de azi. eu am inceput cu invatamantul si incet- incet am tot urcat (cred eu), dar sunt multi care vor din prima jobul ideal, fara sa inteleaga ca jobul perfect cere omul perfect.
    succes mai departe!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s