Publicat de: antiqul | 16 August 2011

Cine suntem ?


In societatea noastra multilateral dezvoltata, cum se exprimau telejurnalele din anii `80 au aparut o gramada de straturi sociale care se intrepatrund si se influenteaza reciproc. Daca pe vremea regimului comunist principala forta conducatoare era „clasa muncitoare”, sub care urma „taranimea” si ca o sora mai mica si vitrega aparea si „intelectualitatea”, acum sunt tot felul de patroni, bastani, amarasteni, bugetari, greuceni si alte asemenea genuri pe care nu ma mai obosesc sa le enumar fiindca sunt prea multe. Aparent o mare diversitate de paturi, paturici si pleduri sociale, adica fiecare cum a reusit sa dea din coate si sa apuce o bucata cat mai mare de ciolan. Bineinteles ca modalitatile de a ajunge pe o treapta a scarii sociale exclud scolile, cel putin in societatea romaneasca, barometrul fiind banii detinuti pe cai de preferat cat mai putin legale, fiindca se cunoaste ca pe caile legale nu prea ai cum sa faci fata, cu exceptia cazului in care esti specialist IT sau director de banca, dar in aceasta alternativa iti faci bagajele cat mai repede si te muti intr-o tara cat mai departe de plaiurile mioritice.

Si totusi, in amalgamul de categorii sociale, ce ne aseamana, ce ne face sa avem comportamente aproape identice indiferent daca avem o masina luata in rate sau tinem in fata portii viloacei ultimul tip de ML sau chiar Ferarri. Va spun eu. Modul in care ne comportam in intimitatea noastra, in special cand luam masa. O sa aveti surpriza sa vedeti in curtea vilelor, pe masa, mamaliga taiata cu sfoara, cu ceapa si „clisa” adica sunca de porc facuta in casa. Obiceiurile cu care am crescut nu le putem schimba sau arunca pentru simplul fapt ca ne fac sa ne simtim bine. Ni le dorim. Chiar daca putem avea pe masa feluri de mancare exotice, preferam mamaliga cu care am crescut, painea facuta in casa, slanina, branza pe care atunci cand eram copii le primeam in cantitati mai mici sau mai mari. Modul in care am fost crescuti isi pun amprenta atat de adanc asupra noastra incat nu mai pot fi sters. Am cunocut o familie emigrata in Germania de multi ani care atunci cand veneau in Romania nu isi doreau sa manace decat „clisa taiata cu cutitul impreuna cu ceapa si mamaliga”. Personal pot sa spun ca si in ziua de azi fac o cruce pe paine inainte sa o tai sau sa  rup si as da orice pentru prajitura simpla facuta cu blat si nuci pe care am mancat-o de cand ma stiu.

Mi-am amintit de o povestioara auzita acum mai multi ani si care ne arata cat de mult suntem influentati de modul in care am fost crescuti.

Intr-o zi un sot a observat ca sotia sa taie pestele in doua inainte sa-l puna la gatit in tigaie. A intrebat-o de ce procedeaza asa si ea i-a raspuns ca asa a vazut la mama ei. Barbatul si-a sunat soacra si a intrebat-o de unde a invatat sa taie pestele in doua inainte sa-l gateasca in tigaie. Aceasta i-a spus ca asa a invatat de la mama ei. Siderat, barbatul a sunat-o pe bunica sotiei sale pentru a afla reteta pestelui si raspunsul a fost edificator „Dragul meu baiat, cu multi ani in urma , in timpul razboiului eram saraci si aveam o tigaie mica in care nu incapea pestele decat daca-l taiam in doua. Fata mea a vazut asta si a crezut ca asa se gateste pestele…”

Tochitura cu mamaliga de cartofi si lapte acru de casa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: