Sarut mana Doamna Profesoara

Prolog

 Privirea profesoarei se plimba peste clasa. Vroiam sa ma transform in ceva invizibil, intr-o giza sau intr-o insecta, numai sa nu ma scoata la tabla. Pe sticla neagra a tablei ranjeau semne apocaliptice. Analiza matematica, integrale, habar n-aveam si nici nu doream sa stiu. Pana la sunetul salvator al clopotelului mai erau vreo 20 de minute, suficient sa incasez un batalion de note de 2. Si o companie de 3. Privirea ei s-a oprit asupra mea. Parea sa spuna „Stiu ca te ascunzi in ultima banca, dar nu scapi”. Brusc, m-am ridicat din banca si am iesit la tabla. Dumnezeu cu mila…  

Am preluat leapsa de la D`agatha

http://experimentesiexperiente.wordpress.com/leapsa-vremea-elogiilor/

  Sper ca mai traiti si poate ca cititi postul asta. Mi-ati fost profesoara de matematica timp de 4 ani din clasa a IX-a si pana in clasa a XII-a. Matematica nu mi-a placut niciodata. Totusi, fiindca mi-ati impus un respect deosebit am incercat din rasputeri sa nu ma fac de ras. Din cand in cand mi-ati ars cate o nota de trei sau patru care ma punea cu  burta pe carte. Daca impuscam un 6 eram fericit o saptamana. In clasa a XII-a ati lasat corigenta in trimestrul 2 jumatate de clasa. Ne-am adunat intr-un bar si am toastat impotriva dumneavoastra.Nu eram decat niste copii inconstienti. Apoi, peste cateva luni cand ne-ati salvat ca sa putem intra in bacalaureat, pe multi i-am auzit zicand ” Sa-i dea Dumnezeu sanatate la profa` de mate!”

  Liceul s-a terminat si fiecare a plecat in drumul sau.V-am reintalnit peste cativa ani. Am ramas surprins ca v-ati adus aminte de numele meu. Am putut sa stau la povesti cu Dumneavoastra. Mi-am dat seama cat de norocos am fost ca v-am avut ca profesoara. Nu ne-ati predat doar matematica, ci si lectii de viata. Si lectiile acelea, strecurate printre integrale, algoritmi si ecuatii, le mai tin minte si astazi. Daca mai traiti si daca cititi asta, va spun „Sarut mana Doamna profesoara Doina Dragomir!”

  Cine vrea, poate sa preia leapsa.