Prolog
Seara se lasa peste pomii cu frunze castanii. Colegul meu isi frangea degetele…Aaa, pai acum am paispe ani pe cartea de munca, dar mai am doi care nu mi i-au trecut, mai sunt vreo cinci in care nu am grupa intai de munca… deci sper sa am ceva pensie frumoasa peste vreo cativa ani… asta daca nu se duce pe apa sambetei toata tara asta…
Am avut norocul sa cresc intr-o lume destul de organizata. Poate prea organizata. Stereotipurile erau bine structurate si nu prea puteai sa iesi din ele. Incepeai cu gradinita, urmau cele 12 clase de scoala si daca erai foarte bine pregatit intrai la facultate. Locul de munca era asigurat, apoi dupa 25-30 de ani in campul muncii, pensia venea adusa de un postas batran, vaduv si care facea ochi dulci bunicilor pensionare. Cuvantul de baza era siguranta. Nu exista sa ti se taie din pensie, sau mai rau, sa nu mai vina. Cei care munceau erau mult mai multi decat cei care incasau o pensie. Pensionarii erau batrani, bunici in marea lor majoritate. Nu aveai cum sa fii pensionar la 40 de ani decat daca, Doamne fereste, erai grav bolnav.
Ei, anii au trecut si acum vad cu uimire ca cei care muncesc si platesc pensiile sunt tot mai putin, iar cei care le primesc sunt tot mai multi. Si ma gandesc ca unul care a luat media 6 la economie politica, „Mult o sa mai dureze situatia asta, si pana cand o sa se plateasca pensiile?” Judecand simplu, daca eu am 10 lei si trebuie sa platesc 12, aia doi lei in plus nu o sa am de unde sa-i dau, asa ca o sa ma imprumut si o sa platesc, dar voi avea datorie doi lei. Luna urmatoare la fel, pana cand cineva o sa vina si o sa-mi spuna „Auzi smechere, gata, s-a intarcat balaia, treci si plateste-ti datoria!” Si atunci o sa-i spun ca n-am de unde. Si oricum nu voi mai plati cei 12 lei lunar. Deci in momentul acela tot circul o sa se sfarseasca si statul va spune, „Fratilor, de acum descurcati-va singuri ca eu nu am de unde sa mai platesc.” Adica pe romaneste, „Muriti mă mai repede odata ca sunteti prea multi si nu putem sa traim toti in barca asta!”
Sa admitem ca sunt cativa oameni mai chibzuiti, care si-au facut o pensie privata si teoretic au batranetile linistite si asigurate. Doar teoretic, fiindca in momentul in care un stat intra in colaps si nu mai poate sa-si achite datoriile, nu numai statul acela o va lua la vale, ci majoritatatea tarilor, fiindca sistemele financiare sunt interconectate, asa ca daca intr-un loc sunt probleme, ele se rasfrang asupra celorlalte. Vezi situatia Greciei. Am lucrat personal la o mare firma de asigurari, mai precis la ING (na ca le-am facut reclama, poate imi umple si mie contul cu vreo 2 euro acolo :)) si le dadeam clientilor aceleasi povesti pe care le auzeam si eu de la sefii mei, cum ca ING-ul este reasigurat si re-reasigurat la alte „consortii financiare” si investitiile lor sunt cat se poate de sigure. Acum stau si ma intreb daca nu cumva pensiile lor stau pe un castel din carti de joc, impreuna cu a mea?
Asa ca fratilor, sfatul meu e sa nu va numarati anii de vechime in munca, fiindca ii calculati degeaba, indiferent daca sunt cu sau fara contract de munca, cu sau fara grupa 0, 1 sau 2 (adica 2 ani la un an lucrat, 1+1/2 ani la un an lucrat , sau 1+1/3 ani la un an lucrat), fiindca oricum nu va mai avea cine sa ne plateasca pensiile si tare imi e ca nici cu pensiile private nu vom face mare branza.
Epilog
Am luat hotararea sa caut prin hartiile de familie, doar doar il voi gasi pe vestitul „unchi bogat din America” de la care astept si eu sa ma recunoasca de nepot si sa ma cheme la el in tara tuturor posibilitatilor 😉
Antiqul's Blog 