Nuntile de altadata

Prolog

    Anul 198…Frigul patrunzator isi facea de cap in sala mare in care nuntasii, majoritatea din ei ametiti de tuica tare, dansau sa-si rupa pantofii. Mirele si mireasa, arborau zambete protocolare si incercau sa se integreze in atmosfera. Casetofonul si boxele instalate in sala urlau de mama focului muzica populara. La un moment dat, unul dintre nuntasi, cherchelit bine, se urca cu greu pe scena, lua microfonul si racni fericit: „Sa ne traiasca mirele Nelu Cocosila al nostru ca s-a insurat si acum avem si noi nevasta noastra….”  Mireasa incepu sa tipe iar mirele, buimac, se arunca sa-l loveasca cu pumnul pe nuntasul galagios… ca la nunta frate!!!

    Am avut placuta ocazie sa particip in anii `80 la o serie de nunti ale vecinilor mei, la care am fost invitat si eu, bineinteles impreuna cu parintii mei. Nu stiu daca pe vremea aceea se faceau si petreceri de logodna, fiindca nu am fost invitat la niciuna, deci probabil inelele de logodna sa dadeau intr-un cadru mai restrans. De la nuntile la care am participat am ramas cu sechele grave din pricina obiceiurilor interesante care aveau loc. In primul rand toate nuntile se desfasurau iarna si in sala de nunta era un frig patrunzator, iar eu in costumul care ma strangea ma simteam ca un robotel. Plus ca trebuia sa zambesc si sa dansez, obligatoriu cu sora-mea pe care nu o suportam, ca sa fim fotografiati si pusi in albumul familiei. Intelegeam eu ca aia doi din capul mesei care au verighete pe mana si zambesc fortat sunt mirele si mireasa si ceilalti care urlau si chiuiau de mama focului erau nasi, socrii, neamuri, etc. Cand intrebam care e ideea cu nunta mi se raspundea de catre alti copii ca mireasa primise cu cateva luni inainte un inel de logodna, dar acum are verigheta pe deget si vorba aceea „Adio silueta, acum am verigheta!” Multi ani n-am inteles ce are verigheta cu silueta, dar imi placea cum suna rima si o repetam pana la exasperare.

    Momentul culminant al nuntilor era stransul darului. Era atat de haios ca uitam si de frig si de tot. Un nenea care am inteles ca se numa „Givaru` al Mare” lua un castron de supa, microfonul si pe un alt nenea cu un saxofon si mergea de la un nuntas la altul ca sa ia darul cuvenit mirilor. Si aici incepea showul… Nuntasii, chercheliti bine aveau fiecare cate o suma de bani dramuita de sotiile lor pe care o trebuiau sa o puna in castron. Nenea Givaru` ii intarata „Hai dom`le ca poti mai mult! Numa atata te tine? Hai ca esti boier, uite ce costum ai! Nea Gica a dat mai mult ca tine!!!” Atunci nuntasul incepea sa scoata toti banii de la el numai sa arate ce darnic este. In timpul asta, sotiile le trageau picioare pe sub masa fiindca le ruinau bugetul familiei pe urmatoarea luna. La cei mai darnici, ala cu saxofonul le canta si o melodie sa-i stie lumea din sala ca ei „este cu lovele”. Cei mai treji se luau la cearta cu Givaru sustinand ca nu au mai mult, dar asta ii facea de ocara cu apelative dragalase „Sarantocule, Calicule, Zgarie Branza”. Pe mine unul ma distra foarte tare scena cu stransul darului, pana cand cineva mi-a explicat ca e rusinos si ca nu e frumos sa se procedeze asa. Si am mai incasat si una dupa cap care nu mi-a placut deloc.  

Epilog

   Una peste alta, nuntile sunt prilej de bucurie, dans si petrecere. Ei, uneori se mai pomeneste si de cate o nunta la care a fost furata mireasa si nu s-a mai intors, iar mirele a primit un biletel cu explicatii, dar nuntile alea sunt o raritate, nu? 

Juramantul lui Hippocrate

Prolog

Deodata, ca la un semnal, intreaga adunare tacu. Decanul semanind mai mult ca oricand cu un mare preot, imbracat in roba sa stacojie, facu semn absolventilor sa se ridice si sa repete dupa el crezul sacru al medicului „Juramantul lui Hippocrate”

„Jur pe Apollo Medicul, pe Esculap, pe Higea si Panacea si pe toti zeii si zeitele, pe care ii iau ca martori, ca voi indeplini acest juramant si poruncile lui, pe cat ma ajuta fortele si ratiunea: – Atat cat ma ajuta fortele si ratiunea, prescriptiunile mele sa fie facute numai spre folosul si buna stare a pacientilor, sa-i feresc de orice dauna sau violenta…” Unul dintre viitorii medici isi misca buzele dar nu rosti nici un cuvant. „Eh, se gandi el, juramantul asta e de acum 2000 de ani, de atunci s-au mai schimbat lucrurile…”

Zilele trecute am avut ocazia sa merg la spital unde o cunostinta de-a mea a avut probleme de sanatate in toiul noptii si a chemat ambulanta. Din nefericire, cu medicii din spitalul respectiv am avut numai intamplari neplacute de-a lungul anilor si de ce imi era frica, nu am scapat. Cunostinta mea a primit un diagnostic total gresit, fiindu-i propus sa ramana internat si sa se opereze. Norocul a facut ca durerile au cedat si persoana a semnat pentru externare spre usurarea medicilor care nu erau ei prea siguri ce e de facut. Ne-am deplasat la un alt spital unde alti medici vizibil cu mai multe cunostinte medicale au infirmat diagnosticul anterior. Situatia nu era deloc grava, in nici un caz nu era vorba de operatie, era doar o infectie minora, tratabila cu ceaiuri…

In ultimii ani, am auzit din ce in ce mai des de medici care fac erori majore in tratamentul bolnavilor. Fara sa mai punem la socoteala spaga care se da in sistemul medical. Prost platiti, medicii accepta cadouri din partea rudelor pacientilor. Mai rau este nu numai ca accepta, dar si pretind. Un prieten mi-a povestit ieri ca sotia sa nu a primit un pat intr-un salon se de spital decat dupa ce a platit o suma de bani asistentei care se ocupa cu repartizarea paturilor. De la ultima infirmiera careia ii dai bani sa puna asternuturi curate pe patul bolnavului si pana la marele chirurg care opereaza, toata lumea trebuie, repet trebuie sa primeasca „atentii”. Ok, daca asa e regula o facem si pe asta, dar macar sa primim o ingrijire adecvata. Ei, nici asta nu e posibil. De ce? Fiindca studentii aia buni care au devenit medici cat de cat buni au plecat pe capete sa lucreze in strainatate si au ramas cei pe care nu-i vrea nimeni. Ei, sunt buni si aia. Ce daca n-au luat examenul de rezidentiat? Da ce, n-ai vazut ca acum ii face studenti si pe aia fara BAC? Acum vreo doi ani au aflat unii ca niste cinstiti medici dentisti si-au achizitionat diplomele de medic stomatolog fara ca macar sa vada unde se afla Facultatea de Stomatologie. Na si ce? Important e ca are omul patalamaua la mana, mai trebuie sa stie si meserie? In fond si la urma urmei care este problema noastra?

Problema noastra e ca atunci cand ii vedem pe cei dragi ca sufera, nu ne mai uitam la bani. Dai oricat, numai sa iti vezi omul drag sanatos. Si ei stiu asta. Si mai stiu ca pot face din om neom in doar cateva decizii aiurea luate dupa cursurile frecventate prin birturile de langa facultate. Tot restul e doar vorbarie goala. Si din pacate asa  a ajuns si Juramantul lui Hippocrate…

Epilog

O legenda spune ca dupa 2000 de ani in care a vazut numai oameni sanatosi in Campiile Elizee,  Hippocrate s-a hotarat sa coboare printre oameni ca sa vada ce au ajuns discipolii lui, medicii. S-a prezentat la Facultatea de Medicina ca un absolvent de Bacalaureat cu nota 9.90 si a sustinut interviul pentru admitere. Interviul a constat intr-o singura intrebare, respectiv care considera el ca este principiul esential al medicinii. Hippocrate se cita pe sine ” Intai, sa nu faci rau.”  A fost respins ca necorespunzator… Raspunsul era „Intai de toate sa afli daca pacientul tau este bun platnic…”

P.S. Daca vreunul din onorabilii mei cititori imi demonstreaza ca cele scrise mai sus sunt false, rauvoitoare si nu au legatura cu realitatea, sunt dispus sa ma autoflagelez in public