Prolog
Curtea supermagazinului era plina. Oamenii venisera cu noaptea in cap sa prinda marea oferta gratuita de care aflasera in urma cu cateva zile. Stateau incruntati langa carucioare si se uitau pe sub sprancene la ceilalti. Erau vecini, prieteni, dar acum devenisera concurenta. Dusmanul. Care trebuia invins, lasat in urma. Angajatii supermagazinului se uitau cu teama la cei pe care ii asteptau. Clientii. Cumparatorii lor. Magazinul era gata sa fie luat cu asalt. Dintr-o data se auzi un megafon „Dragi clienti, bine ati venit la deschiderea supermagazinului….” Un urlet neomenesc acoperi megafonul. Oamenii navalira in magazin ca barbarii de alta data in casele locuitorilor pasnici. Imediat se auzira dialoguri spontane „Da-o incoace, ma!!”, „Eu, eu, lasa-mi si mie, mancati-as!”, „Dute-n… ba, vrei sa iei tu tot?!?” Directorul supermagazinului isi puse mainile in cap „Auoleu… cine m-a pus sa fac promotie? Astia imi distrug tot magazinul…”
Inainte de orice, dati o privire aici, ca sa va lamuriti cum sta treaba cu masa voastra de azi.
Romania e prin excelenta tara promotiilor, a gratuitatilor si a lucrurilor oferite mai mult sau mai putin „moka”. Cred ca asta vine de la expresia „De-a moaca”. Romanul isi doreste cu ardoare sa primeasca cat mai multe bunuri moka. E superincantat si are mereu impresia ca a tras teapa aluia de i-a facut oferta. Comerciantii destepti profita de asta si-l jumulesc de bani, dandu-i impresia omului ca a facut afacerea vietii lui. Nu trebuie decat sa-i arunce momeala cu „gratis” si cetateanul nostru lasa la o parte orice numai ca sa primeasca obiectul respectiv, pe care apoi eventual sa-l revanda, ca sa faca si el un ban cinstit. La noi in oras un ziar a scos editia de seara gratis. Imediat, niste cetateni cu spirit intreprinzator au inceput sa astepte aparitia editiei de seara in tonete, apoi se imbranceau putin ca sa ia cat mai multe. Ca sa-si satisfaca pofta de cultura? Ei, nici pe departe. Ca sa vanda ziarul „gratuit” la un pret simbolic de 1 Ron bucata. Pai daca aia de scot ziarul sunt prosti si-l dau moka, las ca sunt ei destepti, si-l vand la colt de strada, nu?
Cu ani in urma am lucrat la o firma care aparuse pe piata si se ocupa cu fraieritul cetatenilor. Contra cost, bineinteles. In fiecare dimineata imi incarcam geanta cu tot felul de seturi de cutite, razuitori, sandwichmakere si o porneam din usa in usa ca sa le ofer cetatenilor. Sunam la usa, imi afisam cel mai de incredere zambet posibil si cand cetateanul deschidea usa ii umpleam imediat bratele cu o razatoare „Woerner” si un sandwichmaker, amandoua GRATIS!!! si FARA BANI!!! Omul, in culmea extazului, mai mai sa lesine, dar veneam apoi cu amanuntul ca „Cele doua sunt gratis, numai daca… profitati de supermegaextra oferta de cutite „Shogun” la pretul de doar naispe lei!!!! Omul isi revenea din buimaceala si incepea sa cugete. Ar fi vrut el numai alea gratis, dar nu se putea. Daca avea bani in casa, se scotocea si imi dadea banii pe cutite, ca sa profite de superoferta. Ce nu stia el era ca in pretul cutitelor era inclus si pretul celorlalte doua produse, plus comisionul meu, al managerului si al supermanagerului firmei, plus alte comisioane mai mult sau mai putin ascunse.
Ca sa inchei in acelasi ton, nu pot sa nu pomenesc de sarmalele aducatoare de pumni, imbranceli si scuipaturi intre ochi. Mai precis de sarmalele oferite gratis pelerinilor cu prilejul sarbatorilor sfinte. De fiecare data, bietii jandarmi care ii pazesc pe cinstitii pelerini sunt depasiti de situatie. Bunicutele si bunicii pelerini navalesc la sarmale mai dihai ca ortacii lui Cozma la Costesti si ii doboara pe jandarmi. Peste tot se aud racnete si tipete, jandarmii nu pot scoate bastoanele ca sa le dea pe spinare la pelerini fiindca se vede la „teveu”, asa ca fiecare incearca sa insface cat mai multe portii, unele bunicute lesina, si la final apare nelipsita reporterita cu intrebarea inteligenta „Sunt bune sarmalele??”
Epilog
Intr-o zi torida de vara, dupa ce am sunat la zeci de apartamente si nu vandusem nici un „Cadou gratuit si fara bani” imi spuneam poezia unei femei intre doua varste, care nu m-a lasat sa termin si mi-a spus „Stiu despre ce e vorba, a fost ieri un coleg pe aici si am cumparat. Participam si la tombola !” „Fuck off !!!” mi-am spus. „Na , ca am nimerit peste un alt coleg, nu mai vand nimic azi”. Stiam ca chestia cu tombola era doar o ţeapa, dar mie nu-mi trecuse prin minte sa o folosesc. Nu am ajuns la capatul scarilor ca doamna ma striga „Haideti va rog inapoi, vrea si sotul sa participe la tombola!” I-am dat marfa, am luat banii si m-am intrebat ce naiba de premiu putea sa aiba tombola aia ca sa cumperi aceleasi obiecte in dublu exemplar numai ca sa participi la ea? Probabil vreo excursie in Siberia…
Antiqul's Blog 