Mic tratat despre criză

Prolog

Sala de clasă zumzăia. Profesoara de economie vorbea monoton şi elevii din ultimele bănci aţipiseră. „…când statul român nu mai are bani, se împrumută la BIRD (Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) sau la FMI (Fondul Monetar Internaţional)…” Gicu tresări din banca lui, sări în picioare si vorbi cu voce tare „Cum doamna profesoară, ne împrumutăm de la birt şi de la femei? Adică de la bodegă şi bordel?!? bwhahahahaha….. ” Profesoara rămase un moment perplexă, apoi începu să urle „Nesimţitule!!! Ieşi afară din clasă!! Te las corigent, obraznicule ce eşti!”. Elevul ieşi din clasă în timp ce colegii săi  bufneau în râs pe sub bănci…

Din anul 2008  un nou concept a apărut în viaţa noastră. Şi anume conceptul de CRIZĂ. În acest moment toată lumea este sub spectrul crizei. Multă vreme nu am înţeles de unde a apărut criza şi cine profită de pe urma ei fiindcă marea majoritate a oamenilor o duc mult mai rău decât la începutul crizei. Zilele trecute am citit o povestioară care mi-a lămurit pe deplin esenţa crizei. Hai să vedem despre ce este vorba.

În oraşul Prosper doamna Popescu şi-a deschis un birt. Cum afacerea nu prea mergea, a hotărât să dea băutură pe datorie, folosind în acest scop un caiet pe care erau trecuţi clienţii care consumau şi nu plăteau. În puţină vreme, bitul deveni cea mai prosperă afacere a oraşului Prosper. Doamna Popescu a primit credite cu dobânzi avantajoase de la băncile din oraş pentru a-şi dezvolta afacerea. Celelalte magazine din oraşul prosper au început să facă afaceri cu birtul doamnei Popescu. Bancherii şi-au acordat prime grase fiindcă au dat credite unei afaceri foarte promiţătoare. Birtul doamnei Popescu a câştigat în anul acela premiul pentru cea mai bună afacere a anului. După încă un an toate afacerile din oraşul Prosper aveau legături cu vestitul birt. Doamna Popescu a vândut birtul în când acesta era cel mai bine cotat din oraş şi cu banii obţinuţi pe el a plecat în ţările calde. Birtul a fost preluat de un consorţiu financiar. Brusc, în al treilea an de când se deschisese barul, bancherii au cerut să le fie plătite creditele acordate. Proprietarul birtului a cerut banii consumatorilor care băuseră de trei ani pe datorie, dar aceşta i-au râs în nas şi i-au arătat buzunarele goale. În câteva zile, toate afacerile din oraşul Posper au început să se prăbuşească. Banii din caietul cu datorii se risipiseră în vânt şi nu mai puteau fi recuperaţi. Oraşul Prosper a dat faliment în câteva săptămâni. Bancherii s-au adunat şi fiind vremuri grele, au convenit să-şi mai acorde reciproc prime barosane ca să poata să treacă peste recesiune. Oraşul Prosper a devenit oraşul Fantomă. Mulţi afacerişti din oraş şi-au luat lumea în cap şi au plecat unde au văzut cu ochii. Alţii s-au aruncat din cea mai înaltă clădire din oraşul Fantomă. Adică de pe sediul băncii care acordase creditele birtului cu pricina…

Epilog

Deocamdată epilogul încă nu a fost scris. Aşteptăm să vedem ce o să se întâmple în continuare. Să sperăm că nu vom avea soarta crizei din 1929-1930. Adică un război mondial care a întors pe dos o lume întreagă. După care a urmat Reconstrucţia…

Sărbători fericite…

Prolog

Era seara de Ajunul Crăciunului  anul 197…Uşa cantinei se deschise brusc si sergentul de serviciu pe companie intră în cantină cu paşi apăsaţi. Soldaţii care serveau masa încremeniseră instinctiv. Simţeau că va urma ceva rău. Sergentul se opri în faţa uneia dintre mese unde patru soldaţi se opriseră din mâncat. Se uită un moment la feţele lor speriate si zâmbi acru. Li se adresă cu o voce tunătoare „Soldaţi drepţi! În coloana câte unul după mine fuga marş!!” Soldaţii urmară ordinele oftând. Sperau ca măcar în seara de Craciun să aibă puţină linişte. Sergentul ajunse în faţa magaziei care era plină cu bocanci vechi de când lumea. Se uită rânjind la soldaţi „În seara asta o să-l aşteptaţi pe Moş Craciun aici ca să-l vedeţi primii. Până atunci, dimineaţă vreau să văd bocancii ăştia lustruiţi să-mi pot face musteaţa în luciul lor. Executareaaaa!!” Uşa se trânti în urma sergentului. Cei patru camarazi se uitau unul la altul. Încet se apucară de lustruit bocancii. Apoi unul începu sa cânte o colindă şi ceilalţi îl urmară. Noaptea trecu repede în sunetul colindelor si al frecatului periei de bocanci. Până si stelele parcă se adunară să audă cântecele soldaţilor. Au petrecut un Crăciun de neuitat acolo în magazia de bocanci. Mulţi ani de atunci încolo când se întâlneau işi aduceau aminte cu drag de Crăciunul din armată. În fond şi la urma urmei, fusese cel mai frumos Crăciun de până atunci…

Zilele astea peste tot oamenii se agită după cumpărături fiindcă vine Crăciunul. Îşi urează unii altora „Sărbători Fericite!”, se pupă reciproc pe obraji şi se împart „free hugs” prin piaţa mare a oraşului. Dar ce înseamnă oare sărbătorile fericite alături de cei dragi? Filmele americane gen Home Alone 1, 2, 3, 4 ne arată familii fericite care după muuulte peripeţii ajung să se reunească sub acelaşi acoperiş în faţa unor mese întinse. Pentru mine Craciunul înseamnă mirosul de brad de acasă si oamenii alături de care petrec Crăciunul. Anul acesta mi-am mărit familia cu prietenii pe care i-am cunoscut prin intermediul blogului. Am găsit la Revista Blogurilor o multime de blogeri dintre cei mai buni. Îi iubesc şi îi apreciez pe toţi, mai ales pe cei cu care mă contrazic aproape zilnic pe facebook Adina, Sorin, Florin, Bianca, Roxana, Denisa, Ovidiu, Katy, Andreea, Lavinia, Ionuţ, Cristina-Maria şi toţi ceilalţi. M-au ajutat să îmi găsesc un sti de a scrie şi mi-au oferit o grămadă de subiecte noi. Nu pot să nu menţionez Blogeventul, proiectul nostru comun în care toţi colegii îşi aduc aportul.

În altă ordine de idei,  ceilalţi bloggeri pe care îi citesc ar fi Dagatha, Ella,Eumiealmeu, Grapefruit, Frumuşika, Horia, Măzgălica, Moromete, Roxi, Snake, şi o menţiune specială pentru unchiu` Moshe&mordechai.  Îmi cer scuze celor care nu s-au regăsit aici dar le doresc şi lor Sărbători fericite! În fond şi la urma urmei, cu toţii suntem o mare familie 🙂

Epilog

Sărbătorile noastre sunt fericite dacă ni le facem noi să fie aşa. Alături de ceilalţi o să găsim întotdeauna căldura şi dragostea de care avem nevoie. Nu contează unde vom fi de sărbătoarea Naşterii Domnului, important e că ne vom bucura încă o dată la fel cum am făcut-o când eram copii.