Clientul nostru din Romania


Prolog

Cozile de la casele de marcat se intindeau pe mai multe zeci de metri. La una dintre case, o domnisoara mica si firava incerca sa fata fata muntilor de cumparaturi ale clientilor. La un moment dat, un barbat mare si gras isi pierdu rabdarea si incepu sa urle la casiera cea mica. Aceasta indraznise sa-i atraga atentia ca sticlele de bere trebuiesc numarate inainte de a le inregistra in casa de marcat. Clientul cu berea  incepuse sa urle si aproape facea spume la gura. Ceilalti se uitau la el si unii clatinau din cap. Casiera ce mica plangea si isi frangea mainile. Barbatul, in culmea nervilor il lua ca martor pe clientul din spatele lui „Uite doml`e cum e posibil asa ceva?!?” Clientul din spate se uita cu atentie la celalalt si ii spuse pe un ton raspicat „Daca dumneata esti nesimtit, asta nu inseamna ca poti sa o jignesti pe biata  copila. Plateste-ti cumparaturile si cere-i scuze domnisoarei!!!” In magazin sa lasa linistea. Scandalagiul se potoli brusc, plati cumparaturile, marai o injuratura printre dinti si parasi magazinul in graba…

De cativa ani buni, au aparut si in Romania supermarketurile. La inceput mai timid, apoi din ce in ce mai curajoase. Metro, Selgros, Kaufland, Billa, Real, Dedeman, Praktiker si altele al caror nume nu-l stiu sau nu mi-l amintesc. Brusc, romanii au descoperit si alte oportunitati de a merge la cumparaturi decat buticul din coltul blocului sau Alimentarele. In cativa ani, supermarketurile, cu o consultanta de zeci de ani in spate au ajuns sa faca legea in piata. Angajatii supermaketurilor au un cod al comportamentului in care pe primul loc este clientul. Din pacate,  Maria Sa Clientul Roman nu a beneficiat de cursuri de bun simt asa ca pentru el, cumparaturile din supermarket sunt un prilej de a-si etala mojicia, nesimtirea si frustrarile acumulate de la suturile pe care le primeste zilnic din partea sefilor sai, a guvernului, fiscului si a tuturor celorlalti. Si cum angajatii supermaketurilor sunt amenintati mereu cu concedierea de sefii lor daca ii supara pe onorabilii clienti, acestia isi fac de cap. Sparg sticle de bautura in magazin, mananca si beau diverse produse in magazin fara sa plateasca si de multe ori am gasit hartii de cicolata sau biscuiti mancate si ascunse intre sticlele de bere sau balsam de rufe.

O solutie ar fi educarea clientilor pentru a intelege ca au si responsabilitati, nu doar drepturi. Dar asta nu o sa se intample fiindca atunci cand vine vorba de profit, supermagazinele ar face orice ca sa nu-i supere pe onorabilii clienti. Pana la urma urmei e vorba mereu de cei sapte ani de-acasa pe care toata lumea stie doar sa-i bage pe gat altora dar nu sa-i si puna in practica.

Epilog

Am avut ocazia sa calatoresc in Belgia si am intrat prin magazine sa casc ochii, preturile fiind mai mult decat piperate. Ce mi-a placut a fost faptul ca acolo cumparaturile se desfasurau sub deviza bunului simt si doamnele de la casa iti vorbeau atat de frumos incat era imposibil sa te superi pe ele. Si inca ceva. Belgia este impartita in doua parti, una flamada, si alta valona. Cu toate astea, si in cel mai mic magazin, toata lumea iti vorbea in engleza cu zambetul pe buze…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s