Publicat de: antiqul | 29 Decembrie 2011

Mic tratat despre criză


Prolog

Sala de clasă zumzăia. Profesoara de economie vorbea monoton şi elevii din ultimele bănci aţipiseră. „…când statul român nu mai are bani, se împrumută la BIRD (Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) sau la FMI (Fondul Monetar Internaţional)…” Gicu tresări din banca lui, sări în picioare si vorbi cu voce tare „Cum doamna profesoară, ne împrumutăm de la birt şi de la femei? Adică de la bodegă şi bordel?!? bwhahahahaha….. ” Profesoara rămase un moment perplexă, apoi începu să urle „Nesimţitule!!! Ieşi afară din clasă!! Te las corigent, obraznicule ce eşti!”. Elevul ieşi din clasă în timp ce colegii săi  bufneau în râs pe sub bănci…

Din anul 2008  un nou concept a apărut în viaţa noastră. Şi anume conceptul de CRIZĂ. În acest moment toată lumea este sub spectrul crizei. Multă vreme nu am înţeles de unde a apărut criza şi cine profită de pe urma ei fiindcă marea majoritate a oamenilor o duc mult mai rău decât la începutul crizei. Zilele trecute am citit o povestioară care mi-a lămurit pe deplin esenţa crizei. Hai să vedem despre ce este vorba.

În oraşul Prosper doamna Popescu şi-a deschis un birt. Cum afacerea nu prea mergea, a hotărât să dea băutură pe datorie, folosind în acest scop un caiet pe care erau trecuţi clienţii care consumau şi nu plăteau. În puţină vreme, bitul deveni cea mai prosperă afacere a oraşului Prosper. Doamna Popescu a primit credite cu dobânzi avantajoase de la băncile din oraş pentru a-şi dezvolta afacerea. Celelalte magazine din oraşul prosper au început să facă afaceri cu birtul doamnei Popescu. Bancherii şi-au acordat prime grase fiindcă au dat credite unei afaceri foarte promiţătoare. Birtul doamnei Popescu a câştigat în anul acela premiul pentru cea mai bună afacere a anului. După încă un an toate afacerile din oraşul Prosper aveau legături cu vestitul birt. Doamna Popescu a vândut birtul în când acesta era cel mai bine cotat din oraş şi cu banii obţinuţi pe el a plecat în ţările calde. Birtul a fost preluat de un consorţiu financiar. Brusc, în al treilea an de când se deschisese barul, bancherii au cerut să le fie plătite creditele acordate. Proprietarul birtului a cerut banii consumatorilor care băuseră de trei ani pe datorie, dar aceşta i-au râs în nas şi i-au arătat buzunarele goale. În câteva zile, toate afacerile din oraşul Posper au început să se prăbuşească. Banii din caietul cu datorii se risipiseră în vânt şi nu mai puteau fi recuperaţi. Oraşul Prosper a dat faliment în câteva săptămâni. Bancherii s-au adunat şi fiind vremuri grele, au convenit să-şi mai acorde reciproc prime barosane ca să poata să treacă peste recesiune. Oraşul Prosper a devenit oraşul Fantomă. Mulţi afacerişti din oraş şi-au luat lumea în cap şi au plecat unde au văzut cu ochii. Alţii s-au aruncat din cea mai înaltă clădire din oraşul Fantomă. Adică de pe sediul băncii care acordase creditele birtului cu pricina…

Epilog

Deocamdată epilogul încă nu a fost scris. Aşteptăm să vedem ce o să se întâmple în continuare. Să sperăm că nu vom avea soarta crizei din 1929-1930. Adică un război mondial care a întors pe dos o lume întreagă. După care a urmat Reconstrucţia…

Anunțuri

Responses

  1. Si uite cum se explica simplu pe intelesul tuturor „criza”. Mai stiu o pevstioara despre criza citita pe nu stiu ce blog care suna cam asa:

    Cica era odata un lustrangiu care statea pe treptele unei institutii si lustruia pantofii oamenilor importanti care veneau si plecau. Nu il interesase niciodata ce fel de institutie este, sa fi fost o banca sau sediul unei firme importante, nu avea el treaba, tot ce facea era sa lustruiasca cum putea el mai bine pantofii clientilor. Intr-o zi vine la el un om si dupa ce ii lustruieste pantofii acesta ii spune. – Lustrangiule ce treaba ai tu, nici nu te intereseaza ca vine criza!
    – Criza, intreba cu glas domol lustrangiul nostru?
    – Da, criza, nu or sa mai fie bani, or sa se scumpeasca toate, o sa fie vai si amar de fiecare om, spuse sigur pe el clientul!

    Dupa plecarea clientului, lustrangiul nostru cugeta putin apoi lua masuri. Nu mai folosea crema de buna calitate pentru ca trebuia sa faca economii, statea mai putin la un client ca pana acum pentru ca vorba americanului „timpul inseamna bani”. Si tot asa datorita faptului ca munca lui a scazut in calitate clientii nu mai erau asa multi ca altadata si odata cu imputinarea clientilor normal ca a scazut si veniturile bietului om.

    Atunci gandi el: „-Uite ca a venit criza, ce bine ca m-a avertizat omul ala ca daca nu era vai si amar de mine”

    Cam asta e! Nu stiu daca am redat-o eu in asa fel incat sa scot esenta dar sper sa se inteleaga si sa amuze!

    • Frumoasă povestioară 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: