Prolog (undeva în Ardeal)
Copilul veni acasă de la şcoală şi îl întrebă pe bunicul său ce înseamnă expresia „Constanţa puterilor în stat”? Bunicul se scărpină după ureche şi îl lămuri pe nepotul său „Măi pruncule, constanţa înseamnă că dacă azi aşa şi mâine tot aşa, în nici un caz azi aşa şi mâine aşa…” Copilul plecă la joacă ferm convins că bunicul său iar a găsit sticla de pălincă din cămară…
Constanţa este una din trăsăturile cele mai apreciate în societate. În ceea ce priveşte comunitatea bloggerilor, constanţa face diferenţa dintre blogerii serioşi şi cei care speră să obţină prin orice mijloace un trafic cât mai mare, dar apoi se sting la fel ca şi cometele care strălucesc pe cerul nopţii. Un blogger care vrea să fie apreciat trebuie să aibă un pseudonim sub care să posteze şi sub care să fie cunoscut şi recunoscut de ceilalţi bloggeri. Asta înseamnă automat şi responsabilizarea bloggerului respectiv, fiindcă renumele se câştigă greu şi se pierde uşor. Nu încercaţi să dobândiţi popularitate înjurând alţi colegi bloggeri fiindcă veţi pierde enorm la capitolul credibilitate şi nu veţi reuşi să vă recâştigaţi capitalul de imagine pierdut.
În ce priveşte designul blogului, prefer bloggerii care rămân fideli unui anume design. Dacă aleg să-l schimbe, e bine să o facă rar şi cu folos. Vreau să ştiu că în momentul în care intru pe pagina respectivului, cunosc unde să caut informaţia, mă simt în largul meu şi nu încep să caut prin noul design al paginii până regăsesc ceea ce căutam.
În decursul aventurilor mele prin blogging am observat că este bine ca fiecare blogger să aibă o semnătură proprie prin care să iasă din masa de peste 60.000 de bloguri din blogosfera românească. Prin semnătură înţeleg acea particularitate a postărilor care să fie proprie doar acelui blogger şi de preferinţă să fie greu de copiat. Personal am oscilat la început asupra unei semnături, până am hotărât să scriu toate posturile cu cele două capitole „Prolog” şi „Epilog”. Dacă vreţi să ştiţi, cel mai greu îmi este să scriu prologul, subiectul şi apoi epilogul se scriu aproape singure.
Subiectele tratate pot fi oricât de diverse, important e să menţină o anumită linie. De exemplu vreau să ştiu că în blogurile pe care le citesc constant nu găsesc poze porno, înjurături sau alte aberaţii de acelaşi gen. Apreciez foarte mult bunul simţ şi dacă e şi puţin umor, cu atât mai bine.
La un moment dat am avut surpriza plăcută ca şi alţi bloggeri să abordeze aceleaşi subiecte pe care le folosesc şi eu. Este absolut normal. Important e că fiecare a descris o altă faţetă a subiectului respectiv şi de multe ori postările se completează între ele deşi iniţial bloggerii nu au discutat asupra subiectelor abordate.
Dacă veţi rămâne constanţi în postările voastre o să vedeţi că încetul cu încetul şi traficul pe blogul vostru va creşte. Şi în fond de aici pleacă totul.
Epilog
Cu mai mulţi ani în urmă am avut un vecin căruia îi plăcea să bea. Avea obiceiul să circule mult cu bicicleta şi când venea acasă cât de cât treaz reuşea să urce bicicleta până la etajul I unde locuia. Dacă alcoolul îl biruia, după câteva trepte vecinul se prăbuşea cu tot cu bicicletă pe scări. Zgomotul aurzitor care urma era cea mai clară dovadă că vecinul nostru depăşise cu mult limita de saturaţie etilică în organism…
Antiqul's Blog 