Link exchange


Prolog

Anno Domini 198… Undeva la o şcoală generală. Colega mea de bancă veni în fugă cu un zâmbet complice pe faţă. -Hai repede, am convins-o pe Laura să-mi dea caietul ei de amintiri!

– Şi ce dacă? am întrebat nelămurit.

– Tăntălăule, e şansa ta să-i ceri prietenia! Îi desenezi o amintire frumoasă şi la sfârşit îi ceri prietenia!

-Uau, ce tare eşti!! de bucurie am sărit din bancă şi aproape am luat-o în braţe.

Întradevăr, caietul de amintiri al Laurei era cel mai frumos din câte văzusem până atunci. Fiind un desenator mai mult decât jalnic, mi-am pus bunica, mama şi sora să deseneze o amintire frumoasă şi colorată pentru aleasa inimii mele. La sfârşit am adăugat timid vestita întrebare „Vrei să fii prietena mea?”. Când Laura a primit caietul de amintiri înapoi de la colega mea de bancă, s-a uitat lung la paginile desenate cu trudă de ajutoarele mele, apoi m-a privit ciudat. La sfîrşitul orei mi-a trimis prin colega ei de bancă un bileţel. Am despăturit agitat bileţelul. Conţinea un singur cuvânt, scris frumos de mână „Nu!„. Am păstrat bileţelul luni de zile. Aşa se făcea link exchange în anii ’80…

În ultima vreme am luat-o razna prin bloguri, fără o ţintă anume. Citeam ici colo câte un pasaj, dacă nu-mi plăcea blogul în primele 5 secunde săream la altul şi tot aşa. Ce m-a frapat a fost insistenţa unor bloggeri de a face link exchange. Rugăminţi, promisiuni, veşnicul „Eu te-am adăugat, adaugă-mă şi tu în blogroll” care pe mine au început să mă agaseze. Am văzut bloggeri cunoscuţi care au în blogrol zeci de linkuri, că numai dacă ar citi zilnic fiecare blog din link, nu le-ar mai ajunge ziua să facă de mâncare sau să aspire prin casă. Probabil unii bloggeri îşi închipuie că dacă apar în zeci de blogroll-uri vor avea mai multe accesări şi vor înregistra un salt uriaş în topuri cum ar fi Zelistul şi apoi vor curge râuri de sponsori şi de bani peste blogul lor.

Din cauza suprasolicitărilor, mulţi bloggeri ajung să refuze cu îndârjire să facă link exchange, sătui de toţi zăbăucii care-i bat la cap zi şi noapte. Am stat şi m-am gândit. În loc să cerşeşti un link exchange, de ce nu începi să scrii articole bune care inevitabil vor atrage cititori care te vor căuta şi fără link exchange. Şi acum ajungem la fondul problemei. Multor pseudo-bloggeri NU LE PLACE SĂ SCRIE PE BLOG !!! Au blog fiindcă „aşa e la modă”, habar nu au ce să posteze pe blog şi atunci sau lasă blogul în părăsire cu lunile, sau copiază pur şi simplu articole de la alţii, ori scot nişte aberaţii absolut demente din când în când şi vor neapărat să fie cunoscuţi ca mari bloggeri. Dacă mâine blogurile vor cădea în desuetudine, şi va fi la modă dresura de capre, bloggerii noştrii se vor da de ceasul morţii să facă rost de o turmă de capre cu care să se fălească, fiindcă „aşa e la modă”.

Dragii mei bloggeri, încercaţi să abordaţi subiectele în stilul vostru, dacă aveţi vreunul, o să observaţi că cititorii vor veni singuri pe blogul vostru, iar dacă nu vă place să scrieţi, dacă aveţi blog numai ca să vă lăudaţi pe la şcoală sau în gaşca de prieteni că sunteţi mari bloggeri, mai bine daţi delete la blog şi apucaţi-vă de şotron, ţară ţară vrem ostaşi, sau prinsa pe cocoţate. Nu de alta, dar s-ar putea să aveţi mai mult succes.

Epilog

Link exchange-ul îmi aminteşte de un obicei din copilărie. Dacă doi copii spuneau acelaşi cuvânt din întâmplare, însemna că vor avea noroc, dar nu oricând, ci atunci când va hotărâ celălalt. Şi atunci începeau negocierile „Spune-mi să am noroc la teza de la mate!” „Ba tu mie spune-mi să am noroc să iau zece la istorie.” De multe ori se ajungea la ceartă şi la urări de genul ” Să iei 4 la teză la mate, na!” „Să nu se mai uite Cipi de la parter la tine, na!”. Deci tot un fel de link echange 😉

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Link exchange

  1. Ai perfectă dreptate! Sunt de aceeaşi părere. Eu îi trec în blogroll pe oamenii pe care îi citesc zilnic. Sigur că dacă am timp, citesc cât se poate de mult pe blogurile care îmi plac, cum e al tău 🙂 Adevărul e că nici nu prea mă stresez să fac blogroll update tot timpul. Prind o zi mai liberă şi atunci mă ocup, asta dacă nu mi-e lene, ca de obicei :))
    Am văzut într-o zi cum un puşti a scris că şi-a şters jumătate din blogroll pentru că oamenii nu aveau page rank bun şi că nu comentau la inepţiile scrise de el în fiecare zi. Nici cea mai mică preocupare pentru CUM SCRIAU. Pur şi simplu mi s-a făcut scârbă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s