Publicat de: antiqul | 27 Martie 2012

Viza de flotant


Prolog

Şcoala din micul orăşel primi aprobarea pentru o clasă cu predare în limba germană. Prioritate aveau copii care locuiau lângă şcoală, aşa că primăria localităţii  a fost asaltată de un val de cereri pentru viză de flotant în cartierul cu pricina. Toţi părinţii doreau ca micuţii lor să înveţe limba germană din clasa I.  Bineînţeles că numărul de locuri era limitat, aşa că domnul Popescu şi-a făcut viză de flotant în cartierul respectiv, apoi a „vorbit” cu cineva de la Inspectoratul Şcolar şi a primit un loc în clasa respectivă pentru fiul său. Domnul Popescu putea sta liniştit, viitorul fiului său era asigurat. La o săptămână după începrea şcolii, în micul orăşel veni o delegaţie din Uzbekistan. Delegaţia din Uzbekistan donă o sumă uriaşă primăriei şi ceru în schimb ca la şcoala din oraş să se studieze limba uzbekă în locul celei germane. Propunerea a fost acceptată. Aşa că fiul domnului Popescu venea acasă de la şcoală şi îl întreba pe tatăl său „Neşin terbetileşin?” iar acesta se lua cu mâinile de cap şi aproape că izbucnea în lacrimi. Era prea târziu pentru a-l transfera la o altă şcoală…

Întâmplător am asistat la nebunia generală care a devenit înscrierea copiilor în clasa I.  Din cauza impresiei că şcoala la care învaţă copilul îi va hotărâ viitorul, mulţi părinţi au luat-o pur şi simplu razna şi au încercat tot felul de subterfugii, numai ca să-şi poată înscrie copilul la o şcoală „cu renume” şi mai ales unde se învaţă o limbă străină. Aşa că s-a ajuns la mutarea părinţilor într-un cartier cât mai aproape de şcoala respectivă, intervenţii peste intervenţii şi alte giumbuşlucuri în disperarea de a-şi înscrie copiii la anumite şcoli. Oare chiar aveţi impresia că în 12 ani de şcoală nu se vor produce o groază de schimbări atât în societate cât şi în familia voastră? Când am început eu şcoala, la mare căutare era limba rusă, iar când am dat Bacalaureatul, nimeni nu mai vroia să audă de ea. Limba engleză venise între timp la putere, secondată de germană şi franceză. Deşi am terminat 8 clase la şcoala din cartier, am doi colegi de clasă care sunt amândoi ingineri în Germania.

Cineva îmi povestea zilele trecute că dacă eşti etnic german ai prioritate la clasele cu predare în limba germană. Dar cum poţi dovedi că eşti etnic german? Cu un test de cunoştinţe a limbii germane? Eroare!! Doar trăim în România nu?  Cu o declaraţie pe proprie răspundere în faţa notarului că eşti etnic german, chiar dacă nu ştii să spui decât „Gutten Tag” şi nici aia nu eşti prea sigur ce înseamnă. Dar cât de chinuit va fi un copil la o clasă de predare în limba germană dacă el nu cunoaşte limba şi nici nu are predilecţie pentru învăţarea unei limbi străine după ureche? Eu am făcut o groază de cursuri de limba engleză şi cu toate astea nu am învăţat nimic fiindcă nu mă interesau cursurile respective. Nu doream decât să se termine ora de curs şi să plec acasă. Peste mai mulţi ani am avut un şef austriac cu care nu mă puteam înţelege decât în engleză. Fiindcă era un om vorbăreţ, vrând nevrând am învăţat să conversez în engleză, lucru pentru care îi sunt recunoscător şi în ziua de azi. Şi nu numai că nu mi-a luat bani pentru asta, ba chiar m-a şi plătit, fiindcă el plătea salariile, fireşte 🙂

Epilog

La o şcoală cu renume şi-a făcut apariţia într-o zi un elev de nicăieri. Şcoala primară şi cea generală o făcuse în satul natal al cărui nume nimeni nu-l găsea pe hartă. Iniţial fusese elev la un liceu industrial dintr-un oraş obscur apoi părinţii săi îl mutaseră în liceul cel faimos, e drept într-o clasă mai modestă. După numai câteva zile a avut loc un concurs de limba engleză la care au participat aproape toţi elevii liceului, fiindcă premiul consta înt-o excursie în Anglia. Spre marea uimire a elevilor, mulţi dintre ei copii de bani gata, premiul a fost câştigat de elevul cel necunoscut. Fiind întrebat care este secretul său, băiatul a răspuns simplu „Nu a fost greu deloc fiindcă am învăţat.” Dezamăgire maximă în rândul elevilor. Păi ăsta era secret? La naiba, asta puteau face şi ei dacă nu ar fi aşa de ocupaţi cu chefurile, beţiile crunte şi shoppingul….

Anunțuri

Responses

  1. True story. hehe

    • Mulţumesc, te mai aştept să-ţi dai cu părerea

  2. hei ador postarile tale si ma gandeam totusi sa facem si un link exchange ce zici ? id meu de mess este andrastanciu8 daca e imi dai un mail pt ca pe mess este invazie cand intru si intru mai greutz :*

    • E ok, eu deja te-am adăugat în blogroll-ul meu 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: