Publicat de: antiqul | 1 Aprilie 2012

Practica în producţie


Acest articol a fost guest post la prietenul meu Drd Emil Călinescu căruia vreau să-i mulţumesc şi pe această cale. Sper să vă binedispună

Prolog

Camionul cu soldaţi ajunse la marginea câmpului cultivat cu porumb şi îşi descărcă încărcătura umană. Printre tinerii soldaţi încorporaţi de numai o lună se afla şi Laurenţiu, un viitor student crescut printre blocurile din cartierul Berceni din capitală. Sergentul alinie soldaţii şi  înmână fiecăruia câte o săpăligă, apoi le ordonă să treacă la săpat porumbul. Laurenţiu se uita buimac la săpăliga din mâna sa, fără să aibă idee ce trebuie să facă. Timid, îl întrebă pe sergent ce are de făcut. Sergentul se enervă. „Băi soldat, ce întrebare e asta? Iei sapa asta şi sapi tot ce e verde în  rândul ăsta de porumb. Executareeea!!” Laurenţiu luă săpăliga în mâini şi începu să sape. Sub sapa lui cădeau fără alegere buruieni, iarbă şi porumbul care avea culoarea verde. În urma sa nu mai rămânea nimic în picioare. După vreo jumătate de oră, sergentul veni în control şi rămase mut de uimire. Soldatul distrusese tot porumbul pe o distanţă de vreo treizeci de metri. Sergentul începu să urle, iar soldatul se apăra „Păi n-aţi spus să sap tot ce-i verde?!?” De a doua zi, soldatul Laurenţiu rămase în unitate la spălat de vase. Alea măcar erau de metal şi nu se puteau sparge…

Am avut ocazia să particip la vestitele săptămâni de practică în producţie pe care elevii trebuiau să le presteze în anii ’80. Deşi abea aşteptam să scăpăm de orele de matematică, chime şi fizică, practica pe câmp se dovedea totuşi o încercare grea pentru nişte copii de 12-13 ani care nu erau obişnuiţi cu munca brută. Normal că noi visam să culegem struguri, mere sau căpşuni, dar în schimb aveam parte numai de ştiuleţi de porumb care ne răneau mâinile şi ne umpleau părul de praf.  Partea bună era că după numai câteva zile de umplut remorci cu porumb folosind doar mâinile goale, ajungeam să apreciem liniştea orelor de la şcoală şi realizam că dacă nu vom sta cu burta pe carte e foarte probabil să ajungem apoi să lucrăm pe bune în agricultură ca muncitori necalificaţi.

Anii au trecut şi majoritatea dintre noi am ajuns să lucrăm în diverse domenii, dar din când în când ne întoarcem la muncile câmpului. Fie că ne ajutăm părinţii sau bunicii care stau la sat, când muncim în aer liber, se întâmplă un fenomen straniu. Faţă de stresul, praful şi smogul oraşului, munca în aer liber, fie că e vorba de săpat, cosit sau cules recolta are avantajul de a nu fii stresantă, de a te bucura de un aer proaspăt în plămânii afumaţi de fumul ţevilor de eşapament. După o zi de muncă la câmp deşi eşti rupt de oboseală, te simţi relaxat, abea aştepţi să te delectezi cu un pahar de vin vechi din crama bunicului şi să mănânci o mâncare sănătoasă preparată de bunica. E adevărat că munca la câmp ca acum 100 de ani nu poat să-ţi asigure cele necesare traiului zilnic, dar uneori este ceea ce avem nevoie ca să ieşim din capcana vieţii supertehnologizate de zi cu zi. Asta bineînţeles dacă nu luăm laptopul sau smartphoneul cu noi pe deal ca să chatuim cu prietenii între două brazde de coasă

Epilog

Nea Gheorghe simţea că nu mai poate. Încerca din răsputeri să sape vechea lui grădină, dar la 84 de ani era prea mult pentru el. Bani nu avea ca să plătească pe cineva să-i sape, iar vecinii şi oamenii din sat nu se înghesuiau să-l ajute. Dar nea Gheorghe nu trăise degeaba mai mult de 8 decenii, învăţase şi el câte ceva despre firea omenească. Aşa că peste trei zile, o domnişoară de 16 ani dulce şi ademenitoare se lupta cu sapa în grădina lui nea Gheorghe. Fata se numea Dana şi era strănepoata bătrânului. În numai jumătate de oră, vestea că o fată trăznet se chinuie să sape în grădina lui moş Gheorghe făcu ocolul satului şi mai mulţi tineri vânjoşi şi plini de hormoni agitaţi se prezentară la poarta lui nea Gheorghe „să-l ajute la săpat grădina”. Bătrânul îşi râse în barbă, trecuseră mai bine de 30 de ani de când grădina sa nu mai fusese săpată atât de temeinic. E adevărat că şi Dana era o fată pe cinste…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: