Publicat de: antiqul | 21 Aprilie 2012

Iadul violenţei de acasă


Prolog

Băiatul se uita liniştit la televizor când tatăl său vitreg năvăli urlând în sufragerie. „Ce faci aici bă trântorule, iar stai şi leneveşti cu mă-ta?!? Femeia se uită speriată la soţul  său  „Dar dragă…”  „Cui îi spui tu dragă, idioată leneşă şi proastă?!” urlă bărbatul înfuriat „Marş în bucătărie că te calc în picioare!!” Femeia, tremurând de frică se ridică în picioare, pregătindu-se să încaseze lovitura. În momentul în care bărbatul ridică pumnul să lovească biata fiinţă lipsită de apărare, băiatul sări în faţa lui şi contră lovitura cu pumnul său. Nu simţi nici o durere, dar bărbatul începu să urle şi încercă din nou să-şi lovească soţia. Băiatul ripostă din nou. De data asta reuşi să-i scrântească mâna agresorului. Urlând de durere, agresorul ieşi afară din apartament. Băiatul îşi luă mama în braţe şi încercă să o oprească din plâns. „Nu o să-l las să te mai lovească, mamă!”

Am avut norocul să nu cunosc personal violenţa din familie. Dar am avut destui prieteni care nu au fost la fel de norocoşi ca şi mine. Am avut prilejul să asist la scene în care tatăl îşi bătea soţia şi copiii. Cu unul dintre prietenii mei după o bătaie încasată de la tatăl său m-am dus la sala de box şi ne-am apucat de antrenament. După câteva luni de antrenament, prietenul meu nu mai tremura de frica tatălui său. Dar nici asta nu e o rezolvare. Violenţa în familie nu e o glumă şi din păcate nu e nici ceva iluzoriu. E cât se poate de reală. Generaţii de-a rândul în familia tradiţională românească s-a încetăţenit obiceiul că bărbatul trebuie să-şi bată „muierea”. Ca să-i arate că e bărbat. Şi ăsta e un obicei uşor de copiat. Fiindcă atunci când ai 90 de kilograme e uşor să loveşti o biată femeie cu vreo 30 de kilograme mai uşoară. Şi aşa te consideri un bărbat adevărat. Dar nu eşti. Şi nici nu vei fi. Eşti doar un laş. Un nimic. Un fricos. Un lache.

Un mare om şi un mare boxer, e vorba de Leonard Doroftei a participat la un spot publicitar împotriva violenţei în familie. „Moşul”, cum i se spune lui Doroftei a punctat exact realitatea. „Îţi place să loveşti? Alegeţi un adversar pe măsură!”. Pentru că asta este esenţa ideii. Bărbaţii care îşi lovesc femeile, indiferent că este vorba de prietene, soţii sau chiar mame, în sufletul lor sunt fricoşi. Nu au curajul să meargă la o sală de lupte şi să intre în ring cu un adversar adevărat. Fiindcă ăla o să le pocească mutra, o să le spargă ficatul şi o să le arate că sunt nişte nulităţi. Şi vitejii noştrii nu vor să vadă ce sunt în realitate. Adică nişte nima-n drum.

Epilog

Cu mulţi ani în urmă mă jucam fotbal cu un prieten în faţa blocului. La un moment dat a apărut tatăl său duhnind a băutură şi i-a ordonat să meargă în casă. Am aşteptat să văd ce se întâmplă în continuare. După vreo jumătate de oră a coborât prietenul meu. Se vedea că a plâns. „Iar a aruncat taică-meu cu un borcan de dulceaţă pe pereţi şi m-a pus să fac curat după el” mi-a spus trist. După amiaza aceea a fost ultima dată când l-am văzut. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el. Sper că acum e un bărbat în toată firea şi sper că nu a căzut în patima băuturii. Privirea lui din după-amiaza aceea m-a urmărit multă vreme.

 

Anunțuri

Responses

  1. Absolut trist i dureros si din pacate din ce in ce mai existent in multe familii din Romania. Multi spun dar multi stau si sufera in tacere :(:(

    • Da şi mulţi preferă să spună că aşa ceva nu se întâmplă. Din păcate comportamentele astea au efecte devastatoare asupra copiilor care rămân cu sechele pentru tot restul vieţii.

  2. Ar trebui o mai mare reactie la nivel global in ce priveste violenta in familie si mai ales in Romania, unde e tragedie.
    Putini copii si femei reusesc sa iasa cu bine din asta.

    • Nimeni nu iese cu bine din asta Bianca. Rămân sechele grave care se manifestă şi peste 15-20 de ani. Multă lume ştie dar preferă să dea din umeri „Nu mă bag, nu-i treaba mea…” 😦

  3. Campania impotriva violentei in familie ar trebui sa aiba dimensiunile campaniei electorale,dar sa dureze mai mult.Cel care face rau unei alte persoane ,nu o face pentru ca vrea, ci pentru ca poate.Acesti oameni,daca pot fi numiti asa, sunt constienti ca n-au nici o valoare si prin ceea ce fac,cred ca si-o castiga.Cum?In fata unui om care nu poate sa riposteze.In Romania ,femeia care sufera astfel de abuzuri,din pacate nu are aproape nici un sprijin.Singura sansa ar fi implicarea persoanelor din jurul acestora, vecini,rude,prieteni.Le compatimesc pe femeile si mai ales pe copii care duc o asemenea viata.Si pentru linistea copiilor eu cred ca e mai bine fara un asa tata,…parerea mea.

    • Da Gabriela şi eu cred la fel. Un asemenea monstru nu poate fi numit tată.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: