Publicat de: antiqul | 1 Mai 2012

Îngrăşatul porcului în ajun


Prolog

Examenul se apropia, dar studentul nu se panica. Seară de seară ieşea cu prietenii la bere şi se ambiţiona să nu plece din birt până nu cădea lat sub mese. Era singurul student din gaşcă şi colegii de pahar îl întrebau uneori cum reuşeşte să promoveze examenele. El le răspundea ţâfnos că are o reţetă infaibilă. Întradevăr, cu două zile înainte de examen îşi cumpără un bax de băuturi energizante şi se puse pe „învăţat”. Timp de două zile şi două nopţi bău doar energizante, mâncă patru pizza şi citi încontinuu cursurile pentru examen. Veni şi ziua cea mare. Studentul intră în sala unde se susţinea examenul oral cu un zâmbet forţat pe faţă. Sala i se părea prea mare şi profesorii din comisia de examen păreau că dansează. Studentul trase subiectul de examen şi aruncă o privire pe el. Nu pricepu nimic, parcă era scris în chineză. Se aşeză greoi pe scaunul din faţa comisiei de examen şi se uită un moment la profesori. Le adresă un zâmbet tâmp, îşi căscă gura larg şi puse capul pe catedra din faţa sa. Adormi instantaneu şi începu să sforăie. Profesorii din comisie se uitau unul la altul buimaci fără să înţeleagă ce se petrece…

Proverbul cu îngrăşarea porcului în ajun este  definitoriu pentru mentalitatea românilor. Cuvinte ca planificare sau organizare sunt interpretate într-un stil specific mioritic. Dacă avem de trecut o încercare peste o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, doar nu o să ne pregătim pentru ea cu săptămâni sau luni înainte. Este enervant şi plictisitor. Mai bine să bem şi să mâncăm cât ne ţin curelele fiindcă burta românului este pe primul loc. Apoi ar fi momentul să facem tot felul de giumbuşlucuri cum ar fi ieşitul la bere, shopping sau să butonăm telecomanda televizorului până se defectează butoanele. Apoi, de preferinţă când mai sunt 48 de ore până la marea încercare, să trecem în extrema cealaltă şi să ne pregătim în neştire indiferent că e vorba de un examen scris sau unul în care trebuie să ne etalăm calităţile sportive dobândite prin ridicarea continuă a halbelor de bere cu mâna dreaptă sau stângă. Şi atunci normal că organismul clachează. Nu-i nici o problemă, vom putea da vina pe comisia de examen care a fost părtinitoare sau pe eclipsa de lună ori curentul golfului findcă noi nu suntem niciodată responsbili pentru eşecuri.

Am avut ocazia să particip la câteva sute de examene şi am observat că anumite lucruri se repetă. Întotdeauna la uşa de intrare în sala de examen veţi găsi o grămadă de învăţăcei care „repetă” de zor materia cu câteva minute înainte de a intra în sală. Dacă examenul este pentru ocuparea unui post puteţi fi siguri că aceştia nu vă vor face probleme, fiindcă se elimină din start. Pentru că mintea noastră nu e altceva decât un muşchi. Agitaţi-o înainte de examen şi sigur va face „febră musculară” lăsându-vă cu imaginea unui vid imens în care nu veţi mai reuşi să găsiţi nici o informaţie. La fel dacă înainte de un examen care presupune probe fizice faceţi exerciţii în exces. Veţi avea parte de o frumuseţe de întindere musculară care o să vă ajute să urmăriţi probele de examen de pe banca răniţilor, eventual cu o compresă pe zona dureroasă. Asta aşa, ca să vă lămuriţi că ajunul nu e deloc un moment potrivit pentru acumularea de cunoştinţe

Epilog

Ionică era un student mai greu de cap, aşa că după ce picase de două ori examenul cel mai dificil din anul respectiv, ajunse la concluzia că cel mai bine e să îşi copieze toată materia pe foi de A4, câte un subiect pe fiecare foaie. La examen avea de gând să înlocuiască foile albe cu cele copiate acasă ca să promoveze o dată examenul ăla. În următoarele trei săptămâni, Ionică a copiat cele şase sute de pagini ale cărţii pe şase sute de coli A4. Fiind buimac de cap, bineînţeles că în ziua examenului a uitat foile copiate acasă. Împăcat cu soarta, Ionică a scris şi el ce şi-a adus aminte la cele trei subiecte primite. Când au venit rezultatele, stupoare. Ionică primise nota 10 (zece). După afişarea rezultatelor, colegii năvăliră pe el şi începură să-l arunce în sus de bucurie. Ionică, speriat striga de mama focului „Da nu ştiu… nu ştiu… cum am făcut… de la atâta copiat le-oi fi învăţat pe de rost???” 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: