Săptămâna oarbă

Prolog

Mişu Popescu alerga de încoace şi încolo ca un apucat. Îi intrase în cap ideea fixă că trebuie să facă o refinanţare la creditul pe care îl avea. Un coleg de serviciu îi spusese de o refinanţare şi brusc hotărâ că nu se va mai lăsa fraierit de banca la care avea credit. Lasă că o să-i arate el băncii. Sună imediat la numărul primit de la colegul său şi aranjă o întâlnire cu un consilier financiar. Consilierul financiar îl prosti atât de bine pe Mişu, că acesta semnă un contract de refinanţare în aceeaşi zi. Când îi arătă soţiei sale contractul a doua zi, aceasta avu un şoc. Era un contract prin care soţul ei se îngloda în datorii mai mari decât cele de la creditul iniţial. Mişu recunoscu gafa dar era prea târziu. Încercă să anuleze refinanţarea, dar duduia de la noua bancă, foarte simpatică îl informă că poate anula refinanţarea numai dacă plăteşte integral suma datorată băncii. Săptămâna următoare, domnul Mişu Popescu descoperi deliciile orelor petrecute în bucătărie asudând din greu în faţa aragazului, deoarece soţia sa îl informă că ea refuză să mai gătească până când părerea ei va fi luată în considerare în hotărârile luate de soţul său.

Întotdeauna m-am considerat ca fiind o persoană raţională şi cu capul pe umeri. Ba chiar o dată un psiholog care mi-a făcut nişte teste a rămas surprins de lipsa mea de spontaneitate. I-am explicat bine dispus că nu e vorba de lipsă de spontaneitate, ci de „spontaneitate calculată”. Cu toate astea, nu de puţine ori am fost cuprin de febra aşa numitei săptămâni oarbe, în care am luat deciziile cele mai aberante. Propriu zis nu e vorba de o săptămână, ci de 3-4 zile în care ţin cu tot dinadinsul să îmi îndeplinesc câte o năzuinţă binzară apărută în creierul meu peste noapte. Aşa de exemplu în urmă cu câţiva ani am vrut din tot sufletul să îmi iau un telefon mobil cu cameră foto şi am achiziţionat unul vechi şi la suprapreţ de la un samsar de telefoane mobile. Deşi mi-am dat apoi cu pumnii în cap de ciudă, am folosit telefonul destul de mult timp încât să  amortizez investiţia aberantă făcută cu el.

Săptămâna oarbă apare pe neaşteptate şi ne prinde complet în vraja ei. Deşi în perioada asta ar fi esenţial să nu luăm decizii şi mai ales decizii importante şi fără loc de întoarcere. Am mai auzit de unele persoane care au luat decizia să se căsătorească sau să facă achiziţii importante în săptămâna cu pricina şi după aceea fiind confruntaţi cu consecinţele deciziei lor au mărturisit că pur şi simplu se simţeau posedaţi de un demon lăuntric care le controla toate deciziile.

Aşadar când simţiţi că o luaţi la vale, cereţi sfatul unei persoane de încredere sau al mai multora şi urmaţi-le sfaturile sută la sută. Dacă tot iese prost, măcar o să aveţi pe cine da vina.

Epilog

Ileana era o fată simplă şi se îndrăgosti nebuneşte de Cristian, chiar dacă acesta avea la activ două căsnicii nereuşite. În 3 săptămâni deja hotărâseră data nunţii. Degeaba încercau cunoscuţii să o facă să se răzgândească, ea le spunea că şi-a găsit sufletul pereche. În ziua cununiei, la primărie, Ileana, Cristian şi cunoscuţii lor aşteptau să intre la ofiţerul stării civile. De emoţie, Ileana scăpă pe jos poşeta, iar Cristian se enervă brusc şi îi trase o pereche de palme urlând „Femeie proastă ce eşti, mă faci de râs, lasă că vorbim noi…!” Ileana nu spuse nimic şi se scuză timidă. În faţa ofiţerului stării civile, Cristian spuse un DA tare şi răspicat, privind mândru în jur. Când veni rându Ilenei, aceasta îl privi lung pe Cristian, se întoarse spre ofiţerul stării civile şi spuse răspicat NU! Asistenţa rămase tablou, iar Cristina părăsi sala stării civile fără să o oprească cineva. În liniştea mormântală, unul din prietenii lui Cristian începu să râdă în hohote „Bwhahaha…fraiere…credeai că o prosteşti pe fată… hahaha, ai rămas de căruţă ginerică…hehehe”