Publicat de: antiqul | 7 Iunie 2012

Când nu mai există alternative


Prolog

Anno Domini 200… Atmosfera în sala unde aşteptau peste 500 de candidaţi era sufocantă. Tinerii se plimbau încolo şi încoace dându-şi cu părerea despre testele care-i aşteptau, iar cei mai nesiguri pe ei se umflau în pene. Alin se uita la fiecare din ei ca şi cum ar fi fost din sticlă. Încerca să găsească pe cei zece sau douăzeci care ar fi putut cu adevărat să-i pună probleme în concurs. Alin nu mai avea nimic de pierdut. Avea aproape 30 de ani şi asta era singura lui şansă să facă ceva în viaţă, să nu mai fie o povară pentru părinţii lui. De câte ori se uita în oglindă, vedea un ratat. Se pregătise pentru examen timp de aproape două luni în fiecare zi. Trebuia să reuşească. Era cel mai bun. Ştia asta. Ceilalţi nu aveau nici o şansă în faţa lui. Îşi auzi numele strigat. Trase aer în piept, îşi făcu o cruce în grabă şi intră în biroul unde-l aştepta comisia.

Uneori în viaţă ajungem la o răscruce. O răscruce în care trebuie să alegem pentru noi. Dacă dorim să schimbăm viaţa pe care o avem. De cele mai multe ori trebuie să ne câştigăm locul. Şi pentru asta trebuie să fim pregătiţi. Dar mai mult decât pregătirea, avem nevoie să nu avem alternative. Un proverb înţelept spune să nu ne punem toate ouăle în acelaşi coş. Pentru că o singură piatră le poate sparge. Dar vine acel moment în viaţă când absolut totul trebuie să punem în coş. Să nu mai avem alternative. Pentru că alternativele ne fac slabi. Gândul „Şi dacă nu reuşesc acum pot încerca altceva” ne va slăbi hotărârea. Am citit o dată despre un tânăr care înainte de o mare încercare şi-a spus „Dacă nu reuşesc, nu mă mai întorc acasă!” Poate părea o idee disperată. Dar sunt momente când lipsa unei alternative ne face să dăm totul din noi. E ca şi o prăpastie care se cască în spatele nostru. Nu ne mai putem întoarce. Trebuie să mergem doar înainte.

Şi încă un lucru esenţial. Dacă aveţi de susţinut un examen, vă rog eu să vă pregătiţi exclusiv din programa de examen. Am cunoscut oameni care au dat examenul sportiv la flotări, abdomene, alergare iar ei se pregăteau ridicând greutăţi şi sărind coarda. Apoi se considerau jigniţi că au picat examenul ei, care ridicau haltere de 70-80 de kilograme. E ca şi cum ai avea o teză la matematică şi tu te pregăteşti învăţînd la chimie. Şi acolo e cu formule, dar nu prea o să te ajute.

Înainte de prolog, să ştiţi că Alin a reuşit să ia examenul în primii cinci şi viaţa lui s-a schimbat din toate punctele de vedere. În bine.

Epilog

Anno Domini 185…Alfred aştepta de aproape 3 ore să intre în audienţă la Majestatea Sa pentru a-i cere o finanţare menită să pună pe picioare proiectul său ambiţios. Acasă îl aşteptau tatăl său şi fraţii săi care îşi puseseră toate speranţele în audienţa lui. Alfred oftă şi îşi spuse „Dacă nu reuşesc, nu mă mai întorc acasă!” Dezamăgirea ar fi fost foarte mare şi simţea că nu poate să-i privească în ochi şi să le spună că a eşuat. Alfred se auzi strigat, îşi luă inima în dinţi şi intră pe uşile mari.

Oare a reuşit Alfred? Probabil că da, fiindcă după câţiva ani de muncă a inventat dinamita, iar prin testamentul său a înfiinţat premiile care îi poartă numele şi care se decernează şi în ziua de azi. Pentru că numele lui Alfred era…Nobel. Alfred Nobel…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: