Dottore e Masterchef


Prolog

Restaurantul gemea de clienţi. Patronul îşi freca mânile de bucurie. La un moment dat, bucătarul apăru în restaurant, îşi smulse şorţul şi îl aruncă în capul patronului, strigându-i că demisionează. Patronul rămase blocat. Avea o grămadă de comenzi de onorat şi tocmai în momentul ăsta rămânea fără bucătar. Disperat, se luă cu mâinile de cap şi se repezi în bucătărie. Ajutoarele bucătarului refuzară să preia rolul fostului lor şef. Atunci indianul care era angajat să spele vase ceru patronului să-l lase pe el să se ocupe de comenzi. Patronul crezu că indianul înnebunise subit, dar în disperare de cauză îl lăsă să facă ce vrea şi le spuse celorlalţi să asculte de indian, altfel îi dă pe toţi afară. Primele feluri de mâncare ieşiră din bucătărie în următorul sfert de oră şi clienţii păreau încântaţi. Patronul îşi mânca unghiile de nervi. După 2 ore, mai mulţi clienţi au cerut să-l felicite pe bucătar. Indianul apăru modest şi primi felicitările. După ce se închise restaurantul, patronul îl întrebă pe noul său bucătar unde a învăţat să gătească aşa de bine. Indianul zâmbi şi răspunse calm „La mine în India sunt bucătar Masterchef, dar din cauza legislaţiei din ţara voastră nu mi s-a recunoscut diploma şi nu am putut să mă angajez decât necalificat la spălat de vase…”

Când eram copil, doctorul pentru mine era nenea ăla care îmi făcea injecţii când eram bolnăvior. Nu-mi plăcea deloc şi de aia pentru mine nenea doctorul era sinonim cu bau-bau. Abea când am mai crescut am aflat că nenea doctorul era de fapt medic şi că doctor era ăla care avea doctoratul, ce o mai fi şi ăla. Mi se părea caraghios că puteai fi doctor în creşterea porcilor sau în construcţia de hidrocentrale. A da, mai era şi tovarăşa doctor inginer Elena Ceauşescu. Asta era mai tare ca toţi. Şi doctoră şi inginereasă.

Nu m-am înscris la doctorat şi probabil că nu o să o fac. Am crezut că o dată cu prăbuşirea reputaţiei tovarăşei doctor inginer care nu era prea sigură care era formula chimică a apei, masteratele şi doctoratele nu o să mai sucească minţile. M-am înşelat. Românii rămân disperaţi după titluri pompoase ca „doctor” şi „master” şi fac tot felul de giumbuşclucuri ca să le obţină. Cum multe universităţi din România sunt dubioase când vine vorba de masterate şi doctorate obţinute pe plaiurile mioritice, unii s-au hotărât că un doctorat „made în străinezia” dă bine în Cv şi este inatacabil pe principiul că străinii nu sunt români şi deci nu dau titlul de doctor pe ochi frumoşi. Mai ales că un simplu curs de creştere a râmelor anaerobe absolvit în 2 luni într-o universitate din Cambodgia poate fi prezentat drept „Doctorat” sau „Masterat” fiindcă ăia din România „e proşti” şi nu înţeleg ce scrie pe diploma din Cambodgia.

Când am auzit înţepătura preşedintelui Băsescu referitor la titlul de „Dottore” am făcut legătura cu serialul Spartacus unde Dottore era şeful şi instructorul de luptă al sclavilor gladiatori, iar semnul distinctiv al lui Dottore era biciul cu care îi îndemna să se antreneze cu folos pentru a muri cu onoare în arenă. Faza cu dottore şi biciul mi s-a părut că se potriveşte perfect cu situaţia actuală, chiar dacă pun pariu că preşedintele nu se gândea la Spartacus.

Şi totuşi unde sunt oamenii cu adevărat valoroşi, care şi-au luat doctoratul pe bune? Dacă nu fac parte din partidul care trebuie, titlurile lor nu valorează mare lucru dar în schimb sunt buni ca să acorde titlul de „Dottore” pe repede înainte învăţăceilor care vor să aibă titlul înainte să li se ia mămăliga puterii din mână.

Epilog

În micuţa comună de la poalele munţilor vestea se răspândi ca fulgerul. La primărie urma să fie angajat un doctor, unul adevărat nu ca nea Sile felcerul care tocmai ieşise la pensie. Brusc, toţi cetăţenii din comună şi din satele învecinate şi-au adus aminte de beteşugurile lor cele de demult şi au venit să stea la coadă la primărie unde urma să vină domn doctor. În ziua cu pricina curtea primăriei era plină de lume. În sfârşit sosi şi doctorul, tânăr şi în putere. Ţăranii se buluciră în jurul lui „Să ne trăiţi domn doctor, ne bucurăm că aţi venit la noi” „Da, zice doctorul, am venit şi o să facem treabă bună împreună. Unde sunt livezile de duzi de aici din comună?” Sătenii se priveau uimiţi. Ce duzi, că ei nu aveau plantaţii de duzi. „Ce vreţi să faceţi cu dudul, domn doctor?” întrebă unul mai curajos. „Păi să hrănim viermii de mătase, cu frunze de dud. Că doar de aia am venit aici la primărie. Sunt doctor în creşterea viermilor de mătase, ce credeaţi? Am venit aici în comună ca să accesez fonduri europene cu viermii de mătase. Voi aţi venit să vă înscrieţi voluntari, nu?

Anunțuri

2 gânduri despre „Dottore e Masterchef

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s