Recreaţia mare

Prolog

Anno domini 199… Undeva într-un liceu industrial din România. Elevii se bucurau din plin de pauza mare, jucând „Lapte Gros”. Ţipetele, bufniturile, râsetele şi înjurăturile se ţineau lanţ. Una din echipe era în avantaj net. La un moment dat, uşa clasei se deschide şi apare un ochelarist mare şi gras, cu o burtă cât toate zilele şi o geantă diplomat în mână. Văzând elevii care erau prinşi în joc, clipeşte buimac din ochi, apoi scapă geanta diplomat din mână, urlă din toţi plămânii LAPTEEE GROOOOS!!! îşi ia avânt, fuge câţiva paşi şi se aruncă peste spinările băieţilor ca un elefant peste o turmă de miei. Copiii se prăbuşesc sub impactul momentului, se aud vaiete de durere, toată lumea rămâne perplexă, neştiind cine este grăsanul care râde ca un dement, iar băieţii se pregătesc să-i expedieze câteva şuturi în burtă. După câteva momente, grasul îşi revine, se ridică în picioare şi se prezintă „Bună ziua copii, mă bucur să vă cunosc, eu sunt domnul Moraru, noul vostru profesor de tehnologie!”

Am primit leapşa de la Daniel şi încerc să reintru în atmosfera unui liceu din Timişoara anilor 90. Ştiu că pare incredibil dar telefoanele mobile încă nu apăruseră în România, internetul era ceva de domeniul SF-ului, în schimb distracţia era maximă. La un moment dat, am întrebat-o pe o doamnă bine ce făcea ea la şcoală în timpul pauzelor. Răspunsul a fost clar şi la subiect „Citeam lecţia pentru ora următoare!” Aha. Şi dacă ora următoare era dirigenţia? Sau Pregătirea Tineretului Pentru Apărarea Patriei? Vestitul P.T.A.P? Ei în schimb noi am înlocuit cititul lecţiei pentru ora următoare cu alte activităţi muuult mai plăcute. La început a fost spargerea geamurilor, ruperea băncilor, a scaunelor, spartul tablei, astfel încât clasa arăta ca şi cum hoardele temutului  hun Atilla ar fi urmat liceul la seral. Bineînţeles că activităţile de mai sus erau urmate de o alta, practicată cu succes şi în ziua de azi „Fuga de răspundere”. Cum în aceeaşi sală de clasă făceau ore mai multe clase, dădeam vina unii pe alţii până când administratorul liceului, scos din minţi de minciunile noastre a făcut o listă cu toţi elevii care vor să dea bani pentru repararea clasei. A fost o listă interesantă pe care aproape  toţi elevii s-au înscris cu sume de genul „5 bani, 3 bani, naişpe bani şi culmea dărniciei 1 leu”.

În clasa a 12-a am descoperit Americana, cel mai frumos joc de când s-au inventat pauzele dintre ore. Americana se joacă în felul următor. Toată clasa merge buluc spre catedră, ia faţa de masă, o face sul şi o pune de-a latul catedrei, astfel încât să o împartă în 2 părţi egale. Îşi face apariţia şi o minge de ping pong pe care toţi elevii o lovesc câte o dată, lăsând apoi loc următorului şi tot aşa. În loc de palete se folosesc cărţi cu coperta cartonată, palmele elevilor sau orice altceva.  Practic e un joc de ping pong la care participă toţi elevii clasei. Când unul greşeşte iese din joc şi tot aşa până rămân ultimii doi. Nu lipsesc ţipetele, înjurăturile, îmbrâncelile, deci un joc plin de dramatism care aminteşte de o casă de nebuni în care pacienţii nu şi-au primit doza de calmante. Vă doresc distracţie plăcută.

Epilog

Mai erau câteva minute până la teza de fizică şi toţi elevii erau transpiraţi de la turele făcute în jurul catedrei jucând Americana. La un moment dat, în îmbrânceala şi în răcnetele generale îşi făcu loc cu coatele o jucătoare nouă care nu era alta decât tânăra profesoară de fizică. Până când elevii au realizat cine e noua colegă de joc au dat câteva ture bune de catedră. Apoi brusc unul a strigat „Şase!!! A venit profa…” şi toţi au dat năvală în bănci. Profesoara le-a zâmbit, s-a aşezat la catedră şi le-a spus cu glasul ei dulce ”Îmi place cum aţi repetat pentru teza de la fizică. Scoateţi o foaie de hârtie. Primul subiect „Calculaţi cu ce viteză trebuia să lovească Gigi care are 1.55 înălţime şi 50 de kilograme mingea pentru ca aceasta să cadă la 2 centimetrii de marginea catedrei. Luaţi în calcul şi constanta lui Planck.” Subiectul doi „Cu ce viteză medie a fugit totă clasa în bancă atunci când a realizat că mult iubita şi stimata lor profă de fizică juca Americana alături de ei?” Subiectul trei „ Câţi dinţi ar fi pierdut iubita voastră profesoară de fizică dacă s-ar fi împiedicat de piciorul lui Marius în timp ce juca Americana şi lua o muşcătură din pervazul ferestrei? De asemena, vă rog să folosiţi constanta lui Planck.” Baftă la teză!