Publicat de: antiqul | 24 Septembrie 2012

Delăsarea


Prolog

Emil rămase ultimul în firmă până după lăsarea întunericului. Închise monitorul cu un oftat. Mâine era ziua adevărului de care ar fi vrut să scape din tot sufletul. Dar nu ştia cum să facă. Dimineaţă la prima oră trebuia să prezinte proiectul măreţ şi secret care ar aduce un contract barosan firmei la care lucra. Zile întregi colegii îl vedeau cum munceşte din greu şi nu îndrăzneau să-l deranjeze, conştienţi că munca lui Emil era secretă. De fapt Emil juca de dimineaţă până seara vreo două jocuri online de strategie,la unul din ele fiind chiar foarte avansat. Habar n-avea cum să facă proiectul la care se înhămase şi nici nu avea chef să se omoare cu gânditul. Nu ştia ce o să facă a doua zi când va trebui să prezinte proiectul, probabil că va fi concediat. Ei şi ce? O să vadă el pe unde scoate cămaşa. În noaptea respectivă goli o sticlă de vin, o aruncă în parcarea blocului ca să vadă cum se sparge în zeci de cioburi şi dormi ca un prunc, chiar dacă se porni o furtună care întrerupse curentul electric în tot oraşul.

O vorbă din bătrâni spune cam aşa „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi.” Asta sună frumos, dar ea a fost completată maliţios cu expresia „Lasă pe poimâine, poate atunci nu mai trebuie.” De multe ori avem de făcut lucruri pe care le detestăm, pur şi simplu nu avem chef de ele. Mai ales dacă afară e frig şi plouă, mie unul îmi vine să îmi pun pătura în cap şi să sun la lucru anunţând cu o voce tremurândă că sunt grav bolnav şi să mă uit toată ziua la comedii în timp ce savurez o pizza babană cu şuncă şi mozzarela. Totuşi, chiar dacă nu adopt atitudinea asta extremă am învăţat de-a lungul timpului o grămadă de giumbuşlucuri prin care să amân treburile de care nu am nici un chef să mă apuc. Şi totuşi de ce? De ce trebuie să amânăm la nesfârşit anumite treburi importante, când ştim bine că tot pe umerii noştrii va cădea sarcina de a le îndeplini. Probabil fiindcă în secret sperăm că grijile respective vor fi preluate de alţii sau vor dispărea pur şi simplu. Cu ani în urmă de câte ori plecam de la locul de muncă după 16 ore de program nu-mi doream decât ca în cursul nopţii să vină un cutremur micuţ şi drăguţ care să prăbuşească naibii clădirea în care se afla sediul firmei şi să o facă una cu pământul. Gândul ăsta mă relaxa atât de tare că pufneam în râs, iar colegii rupţi de oboseală se uitau buimaci la mine crezând că mi-a pleznit o doagă.

În mod absolut normal există şi varianta în care amânăm un lucru fiincă suntem conştienţi că habar nu avem să-l facem, dar în mod ironic tocmai pentru asta suntem angajaţi la firma respectivă. Dacă dăm cărţile pe faţă şi ne recunoaştem incompetenţa ne pierdem jobul. Ei, aici avem nevoia de virtuozitatea unui echilibrist pe sârmă pentru a fenta cererile tot mai insistente ale şefului şi ale colegilor, dar care mai devreme sau mai târziu se vor sfârşi prin recunoaşterea unui lucru cert. Habar nu avem să executăm lucrarea respectivă. Dar până atunci, mai e mult, nu-i aşa? Şi cine ştie, poate vine un tsunami ceva şi ia cu totul clădirea aia nesuferită în care trebuie să ne spetim muncind…

P.S. Au trecut 12 ani dar clădirea pe care speram în fiecare seară să o văd prăbuşindu-se se ţine încă bine…

Epilog

A doua zi dimineaţă când veni la lucru, Emil află cu durere pe faţă şi bucurie nemărginită în suflet că un stâlp de electricitate spărsese geamul termopan de la biroul său, iar ploaia udase calculatorul unde se afla proiectul cel secret, distrugând toate informaţiile de pe hardul acestuia. Emil nu avea voie să facă back-up la proiect, aceasta fiind una din clauzele contractului. După ce plânse vreo jumătate oră de bucurie, Emil ca un cetăţean european cu drepturi ce era, făcu o plângere companiei de electricitate şi ceru daune pentru pierderea vestitului său proiect…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: