Publicat de: antiqul | 8 Octombrie 2012

Ora exactă


Prolog

Denis era elev în clasa întâi şi detesta din tot sufletul disciplina. Părinţii lui erau dezamăgiţi. Copilul lor nu era deloc elevul model pe care şi-l doreau. La şcoală era neatent, când venea acasă nici nu se uita la teme şi o zbughea la joacă. Seara târziu, maică-sa striga pe străzi încercând să-l găsească pe unde vagabonda. Într-o seară bunicul lui Denis a venit în vizită şi i-a adus micuţului un cadou. Un ceas de mână nu foarte scump. Ceasul avea cadran albastru, iar la întuneric acele deveneau fosforescente. Denis a fost absolut încântat de ceas şi din momentul acela s-a schimbat brusc. A început să facă totul după ceas. La propriu, nu la figurat. Acum nu mai întârzia şi era atent tot timpul la ora arătată de ceas. Când i se stabilea o oră se ţinea de ea cu precizie de secundă. Într-o seară când Denis a ajuns acasă julit la genunchi fiindcă alergase ca nu cumva să întârzie, mama lui Denis îi spuse soţului ei puţin îngrijorată „ Doamne, copilul nostru a ajuns un roboţel ghidat de ceasul de pe mână…”

De mic copil am iubit ceasurile. Nu mai ştiu câţi ani aveam când l-am primit pe primul, dar fiind un ceas mecanic, uitam să-i trag rotiţa şi se oprea. Şi îmi era greu să spun cuiva cât era ceasul. Apoi am primit un ceas electronic de care eram foarte mândru. Mai ales că avea şapte melodii şi la un moment dat a început să cânte la oră, eu eram pe atunci în clasa a 4-a. Ceasul ăla era tare deştept, avea şi calculator pe care bineînţeles că-l foloseam la orele de matematică până m-a prins tovarăşa învăţătoare şi mi l-a luat. Asta ca să nu-mi ardă un trei. I l-a înapoiat la bunică-mea, iar eu l-am primit înapoi împreună cu o palmă după ceafă.

La un moment dat mi-am pierdut ceasul şi părinţii mi-au cumpărat altul. Am fost ameninţat că dacă-l pierd şi pe ăla o să păzesc noaptea grădinile vecinilor ca să fac rost de bani să-l achit. Nu ştiu de ce vecinii ar fi avut nevoie de pază la grădini că pe vremea aia nu prea se furau morcovi, patrunjel şi alte alea, dar şi acum am coşmaruri când mă gândesc cum aş patrula noaptea cu un ciomag în mână pe lângă curţile vecinilor şi eventual aş lătra la lună.

Încetul cu încetul am ajuns să-mi reglez viaţa după ceas. Apoi a apărut cel mai bun prieten al omului, adică telefonul mobil. Ăsta avea ceas care trebuia să puşte la secundă cu ceasul de la mână, ceasul de pe perete, apoi cu ceasul de pe bordul maşinii şi bineînţeles cu cocoşul din vecini care de la o vreme nu mai dă deşteptarea dimineaţa la ora 3. Am auzit-o pe vecina cum că respectivul cocoş ar fi fost foarte gustos în ciorbă, dar nu pot băga mâna în foc. În copilărie aveam un singur ceas deşteptător rusesc care te trezea şi din cea mai urâtă beţie. Bietul de el  trezea toată familia pe rând, fiind purtat dintr-o cameră în alta. Am iubit mult ceasul ăla. Avea un sunet dulce care îmi amintea de o maşină care târâie pe asfalt o grămadă de sticle sparte. Nu ştiu ce s-a ales de el.

Când plec în concediu îmi calculez deplasarea la oră, minute, secunde şi apoi când ajung la destinaţie ascund toate ceasurile şi telefonul mobil. Nu mai vreau să ştiu de ceas. Nu mă interesează cât e ora, sunt relaxat. Mă ghidez după soare, după foame sau sete . Mă relaxez. Atât.

Când m-am căsătorit am primit cadou un ceas. A fost cadoul perfect. Îl mai am şi acum. Are cadranul albastru iar acele sunt fosforescente. Când e întuneric, bineînţeles…

Epilog

Alina sări brusc din pat şi se uită buimacă la ceasul de pe perete. Ca prin ceaţă văzu că arată ora şase fără zece minute. Începu să strige la soţul ei „Trezeşte-te!!! Trezeşte-te!!!, La şase trebuie să fiu la lucru şi dacă întârzii o să mă bage iar în şedinţă!!, Hai, mai repede!!” Cum soţul Alinei făcuse armata, în cinci minute era îmbrăcat şi pregătit de plecare. La un moment dat, el se uită mai atent la ceas, se aşeză pe un scaun şi începu să râdă în hohote „Bwhahahahahahaha…” Alina se uită furioasă la el.” Ai înnebunit?!? De ce râzi omule???” Soţul ei râzând cu lacrimi deschise televizorul. Acolo crainica de la ştiri spunea calm „Bună dimineaţa, bine v-am găsit la ştirile de la ora 5…” Ceasul arăta ora cinci fără un minut.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: