Free hugs


Prolog

Călin mergea grăbit către birou. Nu avea chef să vadă pe nimeni aşa că mergea  cu capul în jos, fără să privească la oamenii din jurul său. Brusc se simţi luat în braţe de o femeie trupeşă. Speriat, Călin începu să se zbată şi observă că femeie avea pe piept un carton pe care scria FREE HUGS. Văzând că nu poate scăpa, Călin se gândi să-i tragă femeii un şut la glezne, dar chiar în momentul acela la câţiva metri de ei o maşină derapă şi lovi un stâlp. Călin realiză brusc că dacă nu ar fi fost femeia care-l îmbrăţişa, ar fi fost strivit între maşină şi stâlp. Brusc, o strânse în braţe şi el pe femeie şi îi spuse „Mulţumesc…mulţumesc…”

Zilele trecute în timp ce mă plimbam prin oraş am fost oprit de un grup de tineri care purtau pancarte cu „Free Hugs”. Pentru cei care la ora de limba engleză jucau popa prostu asta înseamnă „îmbrăţişări gratis”. Nu-mi ardea mie de îmbrăţişări dar nu i-am refuzat şi ne-am îmbrăţişat. Culmea e că după aceea m-am simţit bine. Chiar foarte bine. Şi am realizat că aveam mare nevoie să fiu îmbrăţişat. Şi că lumea în care trăiesc e plină de răceală. Nu am mai văzut oameni care să se îmbrăţişeze. Cel mult o strângere formală de mână. Rece şi posacă. Un fel de „Stai departe de mine, lasă-mă în pace!”. Şi atunci ne mirăm că suntem veşnic nemulţumiţi, ne certăm cu cei din jur şi ne luăm la bătaie pentru nimica toată. Asta din cauză că în civilizaţia noastră idioată, îmbrăţişarea e semn de afecţiune şi afecţiunea e considerată o slăbiciune. Nu ai voie să fi afectuos. Trebuie să fi rece, dur, ca să nu profite ceilalţi de tine. Şi răceala asta îşi pune ştampila atât de puternic pe comportamentul nostru că pur şi simplu a ajuns să ne fie ruşine să ne îmbrăţişăm.

Cineva mi-a povestit că în ţările islamice în cazul unui accident uşor de maşină, conducătorii auto nu se aleargă cu levierele unul pe celălalt ca să-şi spargă capul cum e obiceiul pe la noi, ci dimpotrivă se îmbrăţişează şi îi mulţumesc lui Allah că au scăpat teferi. Mie asta mi se pare normal şi de bun simţ. Dacă tot s-a întâmplat o chestie nasoală, de ce să te mai iei şi la bătaie cu celălalt când ai putea folosi prilejul că să vă împrieteniţi, mai ales că urmează vreo 6-7 ore minunate petrecute pe holurile agenţiei de asigurări completând sute de mii de acte pentru ca maşinile să fie despăgubite de asigurător.

Ca să vedeţi cât de bine fac îmbrăţişările, uitaţi-vă puţin la copiii mici. Adoră să fie luaţi în braţe şi dezmierdaţi. Credeţi că noi suntem altfel doar fiindcă suntem oameni în toată firea? Eu cred că nu. Oricum, eu unul am hotărât că de acum înainte o să mă îmbrăţişez cât pot de des şi cu toată lumea. Inclusiv cu vecinul care mi-a ocupat locul de parcare sau cu domnişoara care vinde pâine la buticul din colţul blocului. În fond şi la urma urmei, îmbrăţişarea e terapia cea mai simplă de a scăpa de stres. Deşi la cât de paranoici suntem, am putea bănui că îmbrăţişarea e menită să ne lase fără portofelul din buzunarul secret al hainei…

Epilog

Cursul de implicare emoţională se apropia de sfârşit şi urma şedinţa de încheiere în care cursanţii urmau să se îmbrăţişeze reciproc pentru a cimenta legătura formată între ei. Silvia era cursanta cu cele mai apetisante forme şi toţi colegii ei salivau de poftă gândindu-se ce plăcut va fi a doua zi când le va veni rândul să o îmbrăţişeze pe planturoasa lor colegă. În ultima zi, toţi cursanţii erau strânşi în sala de şedinţă, dar Silvia întârzia. La un moment dat, uşa se deschise şi pe ea apăru un tip rotund ca o minge, plin de coşuri pe faţă, transpirat tot şi cu ochii bulbucaţi ca un broscoi. Cursanţii îl priveau uimiţi. Grasul încercă fără succes să-şi şteargă transpiraţia de pe frunte „B…bună ziua, eu sunt M…Mircea, verişorul Silviei şi ea m-a trimis în locul ei să particip la îmbrăţişări…  pe cine trebuie să îmbrăţişez primul?” După un moment de stupoare, uşa sălii de şedinţe se dovedi neîncăpătoare pentru cursanţii care încercau să iasă câte patru odată…

P.S. Andrei e un  prieten de-al nostru care nu-şi doreşte altceva decât să-şi poată îmbrăţişa tatăl în fiecare zi. Hai să vedem cum îl putem ajuta http://oricepentrutata.wordpress.com/

free hugs x3

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s