Publicat de: antiqul | 24 Noiembrie 2012

Black Friday`s back


Prolog

De câteva zile Manole era în trepidaţii. Auzise el că vineri venea o chestie la care-i zicea blec fraidei şi asta însemna că la magazin totul era gratis. Vineri dimineaţa la ora 5, Manole era primul în faţa magazinului. Când în sfârşit uşa de la intrare se deschise, un urlet general de bucurie izbucni. Manole dădu doi pumni în capul celor din jur şi fugi ca un nebun spre rafturile cu mâncare. Spre uimirea sa, niciunul dintre clienţi nu erau interesaţi de conserve şi se băteau pe nişte amărâte de televizoare şi lieptopuri d’alea. Manole îşi umplu căruciorul cu conserve, bere, votcă şi pâine şi încercă să iasă triumfător pe la casa de marcat. Când află că trebuie să le plătească, rămase buimac. Păi nu-i blec fraidei când totul e gratis? Supărat, se întoarse cu căruciorul în magazin, se ascunse printre rafturi, se aşeză turceşte, desfăcu 2 conserve de fasole cu cârnaţi, sparse o ceapă cu pumnul şi începu să înfulece. Se oprea numai să tragă câte o duşcă de bere. După ce se sătură, lăsă restul conservelor în coş şi o luă încetişor spre casa de marcat. Măcar se săturase pe ziua de azi. Bun şi blec fraideiu ăsta la ceva…

Ieri am supravieţuit primului „Black Friday” din viaţa mea. Ca tot românul cinstit, am dat o fugă până la mall să achiziţionez o tabletă Apple care înainte de reduceri costa vreo trei mii cinci sute de lei. Am calculat că la o reducere de 99% tableta mea o să coste numai vreo 35 de lei. După ce m-am luat de gât cu ceilalţi onorabili clienţi, am primit coate în coaste, muşcături în ceafă şi şuturi la gioale, am ajuns să pun mâna pe tableta multdorită. Dar suprizăăă… tableta buclucaşă costa acum trei mii opt sute de lei cu tot cu reducerea de 1 (unu) la sută. Aşa că ruşinat de calculele mele m-am îndreptat spre fast foodul mallului unde am consumat o ciorbiţa caldă la numai 7.99 lei. Aşa că până la anul pe vremea asta o să-mi pun bani în puşculiţă ca să am şi eu măcar de un carton în formă de tabletă Apple.

Şi totuşi am rămas puţin nedumerit. Din câte ştiam eu, Black Friday era numită ziua în care în 1929 a picat bursa din SUA, ceea ce a declanşat crahul financiar şi apoi criza care a fost depăşită abea după 16 ani la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Ce legătură are cu reducerile din magazine? N-am prea înţeles, dar ideea care părea bună, şi anume ca magazinele să aibă o zi de reduceri în care să vândă cât în jumătate de an, a fost aplicată în stil pur românesc prin mărirea preţurilor cu o zi înainte de vinerea cu pricina, ca apoi scăderea preţului să fie atât de mică încât preţul final, adică ăla redus, să depăşească preţul iniţial. Mai simplu, dacă o scobitoare costa miercuri 3 lei, joi a costat 7 lei, apoi vineri a fost redusă la 5 lei, că doar era vinerea reducerilor.

Absolut normal şi în cel mai pur spirit românesc, magazinele participante la marea promoţie au rămas fără marfă, site-urile acelorasi magazine s-au blocat din primele 5 minute de la deschiderea promoţiilor, iar managerii magazinelor se băteau cu cărămida în piept pe la televizor că ei au comadat marfă destulă şi că tot românul consumator de tehnologie va pleca fericit acasă cu câte o plasmă în spinare. Ca o ultimă idee, după Valentine’s Day, Haloween şi alte sărbători importate din SUA, acum avem şi Black Friday. Mai trebuie să importăm încă 362 de zile de sărbătoare astfel încât  sa avem tot anul în chefuri, sărbători şi reduceri nemaivăzute. La mai mare.

Epilog

Gigel mergea zilnic la magazinul cel nou ca să se joace pe tableta afişată la intrarea în magazin. Deja vânzătorii se obişnuiseră cu el şi nu-l mai luau la fugă ca în primele zile. Vineri însă, magazinul era plin cu oameni mari care ţipau, zbierau şi se împingeau prin magazin. Gigel încercă timid să ajungă la tableta lui dar fu îmbrâncit, luat pe sus şi împins într-un colţ de clienţii agitaţi. Scăpat din mâinile lor, copilul înciudat se refugie într-un colţ al magazinului. Acolo găsi un cablu gros de curent care era înfipt într-o priză. Supărat că nu se putea juca la tableta lui, prinse cablul cu ambele mâini şi trase cât putu de tare. Brusc, magazinul a fost cuprins de întuneric şi un urlet general se auzi „Uuuuuaaaaaauuuuu, ia mâna măăăăă!!!! Clienţii disperaţi înhăţară ce puteau şi fugeau în grabă din magazin. A fost pe bune o zi a reducerilor 100%.  Responsabilul magazinului raportă în aceeaşi seară că a rămas complet fără marfă, dar şi fără banii din casa de marcat. După ce nebunia se potoli, Gigel fericit plecă încet spre casă.  O să caute el alt magazin cu tabletă din aia unde să se joace.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: