Publicat de: antiqul | 14 Ianuarie 2013

A plecat Andrei


Prolog

România 198…Undeva într-o sală de cinematograf arhiplină.Pe ecran bătrânul boxer încasă o lovitură în bărbie şi se prăbuşi încet. Fata din primul rând sări în picioare şi începu să strige “Andreeeeeii…. Andreeeeeeiii… ridică-te Andreeeiii!!!” Spre hazul publicului, un puşti din cinematograf se urcă în picioare pe scaun şi începu şi el să strige “Hai Sergiu, ridică-te şi sparge-i faţa la neamţ, hai Sergiu ridică-te…!!” Încet, întreaga sală începu să murmure Sergiu, Sergiu, Sergiu… apoi urmă un ropot de aplauze. Pe ecran, un tânăr deportat era întrebat retoric “Ştii box? Ştii box? Stii box?…”

Am văzut filmul Ringul într-o seară ploioasă de toamnă într-un cinematograf de cartier. Urmăream extaziat aventurile boxerului Andrei interpretat de Sergiu Nicolaescu, bucuros că părinţii mi-au dat bani de bilet. Trebuie să recunosc că filmele în care juca Sergi erau bine făcute. Când apărea câte un film nou în care juca el, lumea dădea năvală la cinematograf să spargă uşile şi casele de bilete. Culmea era că nu erau dezamăgiţi. Sergiu avea carismă. Prezenţa lui într-un film garanta succesul de casă. Femeile şi fetiţele erau îndrăgostite de el de la 11 şi până la 81 de ani. Cineva mi-a povestit că în anii 70 când a apărut filmul Mihai Viteazu la cinematografe, lumea stătea la coadă de dimineaţa şi până seara ca să vadă filmul. Numai la carne sau la ouă mai erau asemenea cozi.

De fiecare dată când dispărea câte un artist, mă gândeam, „Dar ce mai face Sergiu Nicolaescu? O fi bine, sănătos?” Pentru mine Sergiu era un stâlp al rezistenţei. Atâta vreme cât el era încă în viaţă, încă mai aveam o legendă vie. La un moment dat aveam impresia că e nemuritor, sau în orice caz o să mai fie alături de noi încă mulţi ani. Evadatul Andrei din Pistruiatul, Selim Paşa din Mihai Viteazul, generalul Marinescu din Noi cei din linia întâi, sau căpitanul Andrei din Nemuritorii au umplut serile a milioane de români. Pe vremea în care la televizor aveam parte de filme idioate sovietice de genul „Punctul de întoarcere”, filmele lui Sergiu adunau probabil 99% puncte de rating de la românii sătui de vizitele de lucru ale tovarăşului împreună cu tovarăşa şi de emisiuni minunate de genul Agricultura-programe prioritare.

În ultimele zile blogurile au explodat în articole despre Sergiu. Unii îl lăudau, alţii îl înjurau. Că dacă n-ar fi fost în graţiile dictatorilor n-ar fi beneficiat de bani şi oameni pentru filmele sale. E adevărat, poate nu avea vocaţie de dizident, dar generaţiile de copii care au crescut cu Pistruiatul la ce s-ar mai fi uitat? Şi în fond şi la urma urmei, Sergiu continuă să trăiască prin filmele sale. E în continuare urmărit de Siguranţă prin fabrica Pistruiatului, se luptă pentru cufărul lui Vodă Mihai, sau boxează cu fostul său comandant din lagăr Ghebauer, secondat la colţ de veşnicul tânăr Marin Moraru.  Aşa că Andrei se va întoarce cât de curând. Şi de fiecare dată când îi vom simţi lipsa. Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: