Foametea la români

Prolog

O parte din elevi alergau la ora de sport. Cei mai „şmecheri” rămaşi în sala de clasă, cotrobăiau prin genţile celorlalţi. Căutau mâncarea pusă de părinţii colegilor în ghiozdane, pentru pauza de masă. După ce o găsiră, mâncară tacticos, împărţind sandwichurile  mai bune. Când se termină ora de sport, scandalul izbucni în clasă. Cei rămaşi fără mâncare făceau scandal. Şmecherii nu recunoşteau nimic. La un moment dat, doi dintre ei începură să se înverzească la faţă şi se prăbuşiră de pe scaune ţinându-se cu mâinile de burtă. Unul dintre elevi izbucni în râs spasmodic. Cei doi mâncaseră din sandwichul lui, în care strecurase şi un laxativ puternic. Aşa, ca să-i înveţe minte pe hoţii de mâncare. Din ziua aceea nimeni nu mai riscă să fure sandwichuri.

Dacă aveţi ocazia să călătoriţi peste hotare şi o să intraţi în restaurante, imediat veţi recunoaşte mesele unde se află români. După cum v-aţi dat seama, mesele respective sunt pline de farfurii la o medie de 3 farfurii umplute vârf pe cap de mesean. Prin definiţie, românii sunt îngroziţi de perspectiva de a rămâne nemâncaţi, ceea ce îi determină să îşi facă provizii consistente pe oriunde se duc. Personal, recunosc că fac parte din această mare familie. Chiar dacă nu am trăit vremuri de foamete, poveştile părinţilor şi ale bunicilor despre vremurile grele trăite de ei îmi făcea să mi se zburlească părul pe spinare de spaimă. Din discuţiile purtate cu prietenii, am ajuns la concluzia că e vorba de moştenire genetică. Sutele de ani în care românii au răbdat de foame sub stăpânirile diverşilor mari conducători le-au inoculat spaima de lipsa mâncării. Nu întâmplător unul din sporturile naţionale este umplerea până la refuz a coşurilor în supermarket cu mâncare, cu rezultatul că o mare parte din respectiva mâncare va fi aruncată datorită alterării.

Pe de altă parte, românii sunt oameni ospitalieri. Îşi invită prietenii şi cunoscuţii să mănânce împreună şi trebuie neapărat ca oaspeţii să remarce varietatea mâncărurilor etalate pe masă. Doi sau mai mulţi oameni care mănâncă la aceeaşi masă semnează tacit un tratat de pace, respect şi prietenie. Am cunoscut situaţii în care diverşi meşteri veniţi acasă la om să-i repare caloriferele de exemplu, au redus mult preţul cerut pentru munca prestată, fiindcă au fost invitaţi la masă şi omeniţi de clienţii lor. Poate de aceea există expresia „Te-am primit la masa mea…” care simbolizează faptul că persoana respectivă este tratată ca un membru al familiei.

Cineva spunea că iubirea unui bărbat pentru soţia sa trece prin stomac. Nu ştiu dacă e neapărat adevărat, dar e valabil de exemplu pentru iubirea comisiilor de control pentru cei controlaţi. Dacă cei din urmă rezervă o masă mare la un restaurant select şi discret, unde comisia de control se poate desfăta în voie cu mâncare şi nu numai, atunci controlul este pe jumătate terminat. Bineînţeles dacă în comisie sunt reprezentanţi ai sexului tare, masa e bine să se finalizeze în compania unor domnişoare drăguţe şi discrete, că de, comisia are în componenţă oameni iubitori de frumos.

Una peste alta, dacă v-am deschis apetitul vă doresc poftă mare şi nu uitaţi că după o masă copioasă e recomandat să faceţi mişcare, de preferat sunt următoarele activităţi fizice- duhănitul unei ţigări (papiroase), degustatul unei berule (halbere), iar apoi butonatul telecomenzii televizorului pe unul din programele de sport, unde aveţi ocazia să consumaţi calorii înjurând jucătorii, arbitrii şi eventual preşedinţii de cluburi .

Epilog

Nea Văsălie deschise greoi uşa apartamentului şi se frecă la ochi, crezând că visează. De uşa vecinei sale, o studentă din Congo atârna un os mare de vaca, plin de carne, legat cu o sârmă de cleanţă. Nea Văsălie începu să se gândească febril cum să ia osul şi să-l pună pe grătar. Când se apropia tiptil de uşa vecinei, studenta deschise uşa, văzu osul şi începu să ţipe cât o ţinea gura „Aaaaaaaa, noooo, vooodoooo, vooodoooo..savee meeee, save meee!!! Nea Văsălie nu pricepu ce era aia vudu, dar luă repede un cuţit din bucătărie, tăie sfoara şi înhăţă ciolanul cu pricina. Studenta se închise în apartamentul său, iar nea Văsălie speriat să nu se răzgânească vecina, puse repede colanul la fiert, tăie o ceapă, nişte zarzavaturi şi prepară cea mai bună ciorbă de văcuţă din ultimul an…