Publicat de: antiqul | 7 Martie 2013

Ponturi la pariuri


Prolog

Tremurând de nerăbdare, Graţian deschise televizorul la meci. Pariase toate economiile sale pe victoria favoriţilor, deşi cota era minusculă. Minusculă, dar sigură. Întradevăr, la pauză, echipa favorită conducea deja cu 3 -0. Cu câteva minute înainte de încheierea meciului, Graţian îşi freca palmele de bucurie, când o petardă aruncată pe teren de un suporter răni uşor pe unul dintre jucători. Meciul se întrerupse, iar după câteva minute, arbitrul decise încheierea partidei înainte de termenul regulamentar. A doua zi, în timp ce-şi smulgea părul din cap, Graţian află că favoriţii pe care pariase pierduseră la „masa verde” cu 3-0 şi economiile sale deveniseră istorie.

Când eram copil, nu existau pariuri sportive. Exista doar pronosportul un joc ciudat la care trebuia sa ghiceşti câştigătorul a 9 partide de fotbal din 11 ca să primeşti bani. Eu nu avem voie să joc, aşa că nu mă interesa, dar oricum mi se părea destul de greu să nimereşti atâtea meciuri.

După Revoluţie, timid au început să apară şi la noi casele de pariuri. Iniţial nu mă interesau de nici o culoare. Vedeam la colegii mei că pariază pe diverse meciuri, dar culmea era că niciunul nu câştiga. Mereu auzeam că au fost la un pas de câştig şi că echipa x sau y le-a încurcat socotelile. Aşa că nu mă interesa să trag norocul de coadă. Într-o zi am lucrat cu un coleg care trăia numai pentru pariuri. L-am rugat să-mi explice şi rău am făcut. În ziua aceea am priceput şi eu câte ceva despre lumea dementă a pariurilor, ba chiar am pus şi  un bilet pe nişte echipe din America de Sud de care nu auzisem niciodată, fiindcă era târziu şi restul meciurilor se terminaseră deja. Bineînţeles că am pierdut, dar asat nu m-a potolit. Am început să caut pe net site-uri despre pariuri ca să înţeleg problema. După ce am găsit tot felul de ponturi sigure, am trecut la atac. Am intrat cu toate puterile în lumea pariurilor şi am început să joc. Am pierdut. Nu am fost mulţumit, aşa că am trecut la pariurile on line. Mi-am făcut cont pe care l-am alimentat şi m-am pus pe treabă. Am început să câştig. Sume mici, dar era ceva. Problema era că nu mă mai interesa altceva. Ore în şir stăteam pe net, urmărind jocuri din toată lumea. Fotbal, tenis, volei, handbal, baschet, hochei, pe toate am pariat. Aş fi pariat şi pe cricket, dar nu-l înţelegeam. Intrasem în horă şi hora se învârtea tot mai repede cu mine. Realizam că nu e bine, dar îmi intrase în sânge ca un drog. Studiam echipele, campionatele, rezultatele, eu care înainte nu ştiam nici măcar pe ce loc e Steaua.

Pariurile on line mi-au pus capac. Câştigam sume mici, apoi când pierdeam, pierdeam mai mult decât câştigam. Mă alegeam în schimb cu adrenalina şi cu palpitaţii la inimă din cauza răsturnărilor de scor. Sumele pariate nu mă interesau. Dacă pariam un leu sau 1000 pentru mine era acelaşi lucru, trăiam pentru adrenalină. Când mi se golea contul on line îl alimentam din nou. Din fericire cu sume relativ mici. Ultima oară am pariat tot ce aveam pe circa 20 de meciuri şi m-am culcat. Dimineaţa eram fie bogat, fie cu contul gol. Am constatat că nu eram bogat. De fapt eram, dar am realizat asta abea peste câteva zile. Când mi-am anulat contul şi m-am lăsat de pariuri. Cine zice că e uşor să te laşi de droguri vorbeşte tâmpenii. Până nu ai încercat nu ştii cum e. Aşa că dacă aveţi de gând să vă apucaţi de pariuri sportive, gândiţi-vă de două ori. O să începeţi să pariaţi 2 lei, apoi 5, 10 şi în câteva luni, o să vă vindeţi hainele de pe voi să vă scoateţi paguba. Aş vrea să cunosc şi eu om care s-a îmbogăţit la pariuri, dar oricât am căutat, nu am găsit. Voi cunoaşteţi?

Epilog

În minutul 79 al partidei, scorul era  2-0 şi Marian puse mâna pe mouse-ul calculatorului, mărind miza pariului on line la 5000 de lei. Tot ce avea în contul de economii. Cota era de 1.10,pentru victoria echipei care se afla la conducere, asta insemnând 500 de lei la el în cont. În minutul 89, scorul deveni 2-1 şi Marian începu să se roage de arbitru să fluiere finalul. Minutul 90, apoi 91, 92… arbitrul duse fluierul la gură ca să sufle, dar în acelaşi moment, unul dintra atacanţi prinse un şut năpraznic de la circa 30 de metri. Mingea îl lovi pe unul dintre apărători şi zbură spre vinclul porţii, păcălindu-l pe portar… Scorul deveni 2-2. Urletul de deznădejde al lui Marian se auzi la câteva blocuri distanţă… era falit

Anunțuri

Responses

  1. […] departe, iar bloggerii alesi pentru a ne incanta cu obiectivele turistice din orasele lor sunt : Radu pentru Timisoara si G.C.M. pentru […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: