Mamaliga cu brânză

Prolog

Sala izbucni în aplauze de încurajare, şi cele două echipe se pregatiră de concurs. Proba consta în pregătirea unui tort cât mai consistent si mai bun la gust. Din întâmplare sau nu, una dintre echipe era net avantajată, fiind formată din trei gospodine obişnuite cu bucătăria şi care ştiau foarte bine ce au de făcut. Cealaltă echipă era compusă din trei bărbaţi care se uitau buimaci în jur şi era clar că habar nu aveau cum o să se descurce. Plus că cei trei nici nu se cunoşteau între ei. La un moment dat, unul dintre bărbaţi înjură cu năduf  „No, apăi cum mămăliga măsii o s-o scoatem noi la capăt?” Celălalt dădu abătut din cap, dar cel de-al treilea sări în sus strigând „Ştiu, gata, o să le facem o mămăligă ca la mama acasă!” Deşi nu vedeau legătura dintre mămăligă şi tort, ceilalţi doi se declarară dispuşi să-l ajute. Gospodinele deja se pregăteau să scoată blatul din cuptor…

Uneori în viaţă se întâmplă că totul e împotriva noastră. Nimic nu merge, ba chiar mai mult, în asemenea momente trebuie să ne luptăm cu adversari care ştiu foarte bine ce au de făcut. Pur şi simplu am vrea să ne trântim pe jos, să ne încrucişăm braţele şi să tragem o tură de plâns ca atunci când eram copii. Dar nu se poate. Şi atunci ce să facem? Ne punem mâinile în cap şi încercăm să găsim o soluţie de scăpare. Ori refuzăm să mai facem ceva şi lăsăm evenimentele să se desfăşoare de la sine, ori luptăm cum ştim noi mai bine, chiar dacă e clar de la început că vom pierde. Păi tocmai asta nu e clar, că vom pierde. E adevărat că pornim cu un dezavantaj net, dar nu e deloc sigur că ceilalţi nu se vor încurca în propria ştiinţă. Şi atunci alegem să luptăm până în ultima secundă. E posibil să pierdem. Dar tot aşa e posibil să ne demoralizăm adversarii care vor începe să facă greşeli. Dacă vrem cu toată energia noastră să câştigăm, o să câştigăm. Chiar dacă e vorba numai de o mămăligă cu brânză şi lapte dulce.

Epilog

După ce traseră o ceartă zdravănă până aproape să se ia la păruială, gospodinele scoaseră o minunăţie de tort, de-ţi lăsa gura apă. Sub ochii uimiţi ai comisiei şi ai spectatorilor, băieţii veniră la masa juriului cu o mămăligă cu brânză şi şuncă, alături de o ulcică de lapte şi botezară cu tupeu mămăliga ca fiind „Tort cu inserţii de mămăligă şi brânză sărată”. Gospodinele făcură mare tam tam că băieţii îşi bat joc de onorata comisie şi ar trebui descalificaţi. După ce juriul se consultă îndelung şi gustă şi mai îndelung din mămăligă, declară că tortul cu inserţii de mămăligă şi brânză se încadrează în regulile concursului şi hotărâ că cele două echipe se află la egalitate…

Sursa foto

Zi dupa zi

Copilul era micut si fragil ca un portelan. Se nascuse dupa doar 28 de saptamani si sansele lui de supravietuire erau mici. Urmau zile si nopti lungi de veghe pentru parinti. Fiecare ora traita era o batalie castigata. Pentru viata. Copilul incepea incet incet sa prinda puteri. La un moment dat, parea ca trecuse de cumpana. Dupa cateva saptamani medicii hotarasc sa dea micul pui de om parintilor, ca sa-l duca acasa. Bucuria era nespusa.Dorinel al lor putea incepe o viata normala alaturi de familia sa. Mai trebuia sa faca doar un mic control oftalmologic de rutina. Dar dupa controlul oftalmologic, nimeni nu mai zambea. Dupa ce se luptase pentru a ramane in viata, Dorinel mai avea de infruntat un dusman. Unul perfid, care ataca zi dupa zi si vrea sa-i fure lumina ochilor lui Dorinel. Ati auzit de retinopatie? Eu nu am auzit si nici nu stiam ce este. Este o boala oftalmologica pe care o dobandesc copiii nascuti prematur, inainte de 30 de saptamani si se datoreaza insuficientei dezvoltari a vaselor de sange care vascularizeaza retina. Adica, dupa ce  Dorinel a trebuit sa lupte pentru a ramane in viata, acum organismul sau il tradeaza. Retinopatia duce la orbire. Prin eforturi supraomenesti, parintii lui Dorinel au reusit sa gaseasca un medic care poate sa-l ajute. Dar medicul acela e departe si pretul vederii lui Dorinel este prea mare pentru ca parintii copilului sa-l poata suporta singuri. Au nevoie de ajutor. Orice ajutor, oricat de mic este binevenit. Pentru mai multe informatii, intrati aici http://dorintilica.blogspot.ro/. Si daca vreti, haideti sa-l ajutam pe Dorinel sa-si vada parintii care au luptat zi dupa zi pentru ca puiul lor sa ramana alaturi de ei.