Publicat de: antiqul | 27 Iunie 2013

Generalităţi de bază


Prolog

Şedinţa era pe sfârşite, iar şeful se decise să le dea vestea cea bună.”Cum se apropie Rusaliile, o să avem o zi liberă în plus săptămâna viitoare.” Brusc, grupul deveni mai vesel, iar Vali care nu-l suporta pe şef, zâmbi fals şi încercă să-l încuie cu o întrebare. „Şefu, dar ce sărbătorim de Rusalii, că nu-mi aduc aminte?” Toţi ochii se îndreptară către şef aşteptând un răspuns competent. Şeful rămase năuc, apoi încercă să o scalde „Ăăăă… de… de… Rusalii… ăăă… sărbătorim… ăăă… da….” Brusc se auzi vocea lui Gigel care era cel mai nou şi mai nebăgat în seamă dintre cei prezenţi ” Aşa cum mi-a explicat şeful, Vali, Rusaliile creştine semnifică împlinirea a cinzeci de zile de la Învierea Domnului şi celebrează pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor pentru ca ei să poată merge în lume şi propovădui credinţa creştină în toate limbile pământului. În Vechiul Testament, Rusaliile erau la început o sărbătoare agricolă a evreilor când îşi ofereau unii altora fructe şi legume date în pârg. Nu-i aşa şefu?” Grupul rămase mut de uimire, iar şeful se redresă şi afirmă cu tărie „Da, aşa e, aveam doar un lapsus, mă bucur Gigel că ai fost atent la ce v-am spus… Şi de acum înainte, Gigel este consilierul meu pe probleme de cultură.”

Zilele trecute l-am revăzut pe primarul Vanghelie şi sfatul său plin de blândeţe părintească „Mai puneţi mâna mă şi mai citiţi şi voi nişte almanahe…” Caraghios şi agramat, primarul are dreptate. De când s-a inventat Gugălu şi Feisbucul, parcă toată înţelepciunea lumii s-a întruchipat în cele două. Nu ştiu ceva, pun mâna şi caut pe Google. Whoops, informaţia nu apare sau e încâlcită. Trec pe Facebook şi îi întreb pe cei 4999 de prieteni care sunt la fel de „informaţi” ca şi mine. Dacă am norocul să am în listă vreun ciudat care mai pune mâna şi pe câte o carte e posibil să mă lămurească şi pe mine. Dacă nu, prietenii binevoitori dar habarnişti îmi vor da cele mai aberante răspunsuri. Partea jalnică e că nici măcar nu ştiu care răspunsuri sunt aberante şi care nu.

Cu mai mulţi ani în urmă, se punea preţ pe o chestie tare ciudată la care i se spunea Cultura Generală. Din păcate, ea nu putea fi încropită peste noapte, dar vestea bună e că poate fi copiată din fiţuici. Mecanismul este următorul. Luaţi cam o mie de cărţi din ce domeniu vreţi voi. Din fiecare carte faceţi câte 20 de fuiţuici de câte o pagină. După ce aveţi cele 20.000 de fiţuici, învăţaţi-le pe de rost şi încercaţi să găsiţi o conexiune între ele. Când reuşiţi să le conectaţi pe toate, aveţi cultură generală. Asta însemană că aveţi habar cam despre orice, sau dacă nu, măcar puteţi să vă îmbunătăţiţi cunştinţele. Cultura generală nu e ceva static, dar vă scoate din încurcătură şi ce e mai important, nu vă lasă să vă faceţi de râs în familie, grupul de colegi sau de prieteni. Chiar dacă unii nu vă au în gât, vor fi nevoiţi să recunoască „Măcar nu e prost.” Şi asta nu e puţin lucru.

În ziua de azi, nimeni nu prea mai citeşte cărţi. Ok, nu e nici o problemă, acum cărţile se numesc e-readere şi se pot descărca de pe internet. Nici nu trebuie să vă faceţi abonament la bibliotecă. Deci are şi internetul un lucru bun. Nu trebuie să citiţi ceva anume. Poate vă plac cărţile vechi, cărţile de istorie sau beletristică. Romanele poliţiste sau cărţile de dragoste. Nu contează. de multe ori dintr-o carte de 500 de pagini rămâi cu o idee. Dar ideea aia îţi va fi de folos când te aştepţi mai puţin. Şi dacă vreţi să vedeţi unde ajunge o societate în care cetăţenii ei nu citesc, încercaţi cartea lui George Orwell „1984”. Şi după aceea să-mi spuneţi ce părere aveţi.

Epilog

Tovarăşa profesoară se plimba printre bănci. Întrebă cu o voce plină de speranţă „Copii, acum două zile am învăţat despre huni. Ştie cineva cum se numea generalul care i-a învins pe huni în ultima bătălie?” Copiii rămaseră blocaţi. Habar nu aveau cum se numea generalul, fiindcă în cartea de istorie nu scria. Deodată din ultima bancă, două degete murdare de cerneală se ridicară timide. Degetele îi aparţineau lui Nicuşor care era cel mai slab elev din clasă, aşa că profesoara rămase dezamăgită „Da Nicuşor,  vrei la baie cumva?” „Nu tovarăşa profesoară, ştiu răspunsul. Hunii conduşi de regele Atilla au fost învinşi de generalul get Aetius în bătălia de la Câmpiile Catalaunice din Franţa în anul 451 era noastră!” Profesoara rămasă perplexă, holbă ochii şi deschise gura clămpănind din maxilare de câteva ori ca un pelican. „De…de… de unde ştii? Bravo Nicuşor, bravo, ai nota 10, dar de unde ştii? Ai citit în plus acasă?”  Nu tovarăşa profesoară, alatăieri ne-am jucat la bloc cu tuburile şi cornetele. Şi când am făcut o cornetă am văzut că pe hârtie scria de bătălia de la câmpile Catalaunice. Mi s-a părut interesant şi am ţinut minte. Apoi am făcut din ea o cornetă super…”

Sursa foto

Anunțuri

Responses

  1. Toate intrebarile despre religie le caut si le gasesc pe Google

    • Și vecina mea care are 5 anișori le găsește tot pe Google Gabi, dar oare le si înțelege?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: