Reputaţie şi încredere


Prolog

Inginerul Mitu era cotat drept cel mai bun din intreprindere, cu şanse mari să ajungă director. Până într-o zi când un scandal imens izbucni în fabrică. Inginerul era un monstru care trăia cu o elevă de clasa a cincea. Organele de partid se mobilizară exemplar şi îl chemară pe inginer la raport înainte ca muncitorii furioşi să-l omoare în bătaie. Se organiză o şedinţă de pedepsire exemplară a inginerului. La şedinţă participă şi soţia împricinatului. După ce se făcu linişte în sală, tovarăşa Mitu se ridică în picioare şi ceru cuvântul.

Cineva îmi spunea zilele trecute că are nevoie de un bun meseriaş dacă pot să-i recomand unul. L-am întrebat de ce nu încearcă să caute un anunţ pe internet şi mi-a spus nervos să nu mai audă de anunţuri că toţi ţeparii şi dezaxaţii îşi compun anunţuri care de care mai promiţătoare şi dacă apelezi le ei, ieşi numai în pagubă. Am tăcut şi în sinea mea i-am dat dreptate. De când mă ştiu, chiar şi pe vremea în care toţi erau oameni ai muncii şi construiau socialismul, recomadările erau baza societăţii. Adică nimeni nu vrea să rişte lăsându-se în baza unui necunoscut care nu i-a fost recomandat de o persoană de încredere. La fel ca în „Lanţul slăbiciunilor” al maestrului Caragiale, lanţul încrederii funcţionează cel mai bine. Ca să ajungi să fii recomandat trebuie să dai dovadă un timp îndelungat de seriozitate şi competenţă profesională. Aici funcţionează însă o regulă ciudată care spune că un client mulţumit îţi mai aduce doi, dar unul nemulţumit îţi îndepărtează alţi şapte posibili clienţi. Culmea e că şi ocupaţiile extraprofesionale ca să spun aşa, cum ar fi patima pentru jocuri de noroc, băutură sau mai rău femei uşoare îi îndepărtează pe eventualii clienţi chiar dacă din punct de vedere profesional nimeni nu se poate plânge de tine. Şi asta fiindcă o reputaţie profesională se creează greu, e dificil de păstrat şi foarte uşor de distrus.

De obicei bunul renume se clădeşte în câţiva ani, timp în care suntem priviţi cu oarecare suspiciune ca fiind noi în domeniu şi că am vrea să ne dăm corijenţa pe spinarea clienţilor. Abea după ce facem eforturi mari, ne mulţumim toţi clienţii, chiar şi pe cei imposibil de mulţumit, începem să fim recomandaţi mai departe. Şi este de ajuns un singur zvon care nu trebuie să aibă neapărat legătură cu competenţa noastră profesională ca să ne pună pe butuci. Şi zvonul nu trebuie nici măcar să aibă o umbră de adevăr.  E de ajuns să apară şi se întinde ca focul într-o pădure uscată.

Epilog

Impresionaţi de curajul femeii care venise la şedinţă ca să-şi înfiereze soţul conform normelor partidului, tovarăşa Mitu primi cuvântul.”Stimaţi tovarăşi, vă anunţ cu regret că dacă prostia ar durea, cu toţii aţi fugi urlând pe străzi. Îl acuzaţi pe soţul meu că trăieşte cu o elevă de clasa a cincea. Ei bine, este adevărat. Eu sunt eleva de clasa a cincea, fiindcă abea acum la 23 de ani îmi continui studiile gimnaziale la seral. Din cauza sărăciei, în copilărie nu am avut ocazia să termin decât 4 clase. Aşa că acum sunt elevă premiantă în clasa a cincea la şcoala din cartierul nostru…”

Sursa foto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s