Ani de liceu

Prolog

Alex era elev la un liceu din oraş, dar dacă întrebai de el, toată lumea ridica din umeri. Alex era elevul invizibil. Nu excela la nimic, nu avea o poreclă, nu era în echipa de fotbal şi nici măcar nu avea o iubită cu care să se plimbe de mână în pauze. Într-o bună zi, ajuns la capătul răbdării, Alex îşi cumpără un spray de culoare verde fosforescent şi se vopsi cu el pe păr. Apoi apăru în uşa clasei la cinci minute după ce intră profesorul. Care profesor rămase un moment perplex , apoi îl luă de mână şi îl duse în biroul directorului.

Zilele trecute am avut ocazia să văd cum se desfăşoară viaţa într-un liceu cu pretenţii din România. Unde învaţă elevi de la clasa I până la a XII-a. Dacă cei mici mai fac şi şcoală, pentru cei mari şcoala este o adevărată desfătare, asta dacă mai şi ajung la şcoală şi nu naufragiază în birtul din apropiere. În primul rând, majoritatea ajung la prima oră după ce s-a sunat de intrare. Pe vremea mea, asta însemna că erai automat scos la tablă şi primeai o problemă grea sau trebuia să răspunzi din recapitulare, astfel încât îţi pierea cheful să mai intri după profesor. Acum însă, elevii au drepturi şi profesorii nu au voie să îi tragă puţin de urechi sau să îi ţină cu mâinile sus până le amorţesc braţele. Totuşi, lăsând asta la o parte, nu am înţeles cum se poate ca un elev de clasa a XI-a sau a XII-a să nu ştie să scrie corect şi să facă greşeli demne de un elev de clasa a V-a. Pentru că în anii 80-90 era simplu. Nu ştiai de media 5, rămâneai corigent. Dacă nu puneai burta pe carte, rămâneai corigent pe vară şi dacă te durea în cot repetai pur şi simplu clasa respectivă. În acei ani, repetentul era privit ca un infractor, şi atrăgea ruşinea asupra sa şi asupra familiei sale. Ei,dar timpurile s-au schimbat şi acum profesorii cei răi au ieşit la pensie, locul lor fiind luat de nişte profesori mult mai buni care nu lasă elevii corigenţi. În cazul cu totul special în care totuşi un elev rămâne corigent pe un semestru, profesorul îi măreşte media în cel de-al doilea astfel încât nu se pune problema corigenţei pe vară. Astfel, profesorul poate merge liniştit la mare în vacanţă cu banii obţinuţi din meditaţii şi nu mai trebuie să vină la şcoală ca să-l mediteze pe tolomacul rămas corigent. Pe lângă asta, direcţiunea şcolii raportează o medie generală a elevilor bună astfel încât şcoala iese fruntaşă la producţia de creiere la hectar. Toată lumea este mulţumită, elevi , profesori, părinţi şi inspectori şcolari. Până în momentul în care vie Zmeul Bacalaureat şi ochii lui magici formaţi din camere video. Brusc, totul se prăbuşeşte ca un castel din cărţi de joc şi elevii noştrii premianţi iau note de 1 şi 2 la Bacalaureat pe care bineînţeles că le contestă fără nici un rezultat. Aşa că fata şi băiatul noastru care ar trebui să ajungă neapărat manageri, sunt aruncaţi în stradă de societate şi ajung muncitori necalificaţi sau muritori de foame… Quod erat demonstrandum

Epilog

După ce a fost certat zdravăn de director şi a primit două palme zdravene de la tată-su, Alex a fost nevoit să se tundă zero ca să scape de culoarea verde a părului. Dar rezultatul a fost cel scontat. La şcoală deveni cunoscut de colegi, căpătă porecla „Licuriciul” şi o colegă din clasa alăturată descoperi brusc că au acelaşi drum spre casă…

Cutia Pandorei s-a deschis

Prolog

Undeva într-o sală de forţă din Timişoara trei tineri discută agitaţi… „Şi dacă beau şi după aia mă urc la volan, ce? Oricum poliţiştii nu au ce să-mi facă. Nu pot să demonstreze cât am băut!” prietenii săi îl aprobară dând din cap. Chiar lângă ei, un domn trecut de 50 de ani intră în vorbă curios. „Măi băieţi văd că vă pricepeţi, de cât timp aveţi permis de conucere?” „De trei luni” , spuse cel mai ţanţoş dintre ei. „Bravo, spuse bărbatul, dar nu înţeleg un lucru. Când poliţistul te opreşte, dacă bănuieşte că ai băut te pune să sufli în fiolă. Dacă fiola arată o anumită valoare de alcool în aerul expirat, poliţistul te duce la spital unde ţi se iau probe de sânge pentru măsurarea alcoolemiei. Dacă refuzi să sufli în alcooltest, eşti dus la spital pentru a da probe de sânge ca să ţi se măsoare alcoolemia. Dacă refuzi să dai probe de sânge legea te pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani pentru refuz de recoltare a probelor biologice. Na acum spuneţi-mi şi voi cum vreţi să păcăliţi poliţiştii şi doctorii, că eu tot nu pricep??” Tânărul ţanţos rămase cu gura căscată şi începu să se bâlbâie „D..da…da de unde ştiţi cum se face?” Bărbatul clătină cu milă din cap. „Măi copii potoliţi-vă şi lăsaţi naibii băutura la volan că vă nenorociţi şi voi şi familiile voastre…”

Zilele astea toată lumea se agită pe marginea modificării Codului Rutier între altele prin modificarea limitei alcoolemiei permisă în sânge atunci când suntem la volan. Adică dacă mergem la o nuntă, botez sau chermeză, să putem bea şi noi un pahar, repet un pahar, astfel ca alcoolemia să nu depăşească limita de 0,2 ml alcool pur în aerul expirat. Aşa cred unii că ne vom alinia la legislaţia europeană şi românii nu vor mai trebui să se lase în seama iubitelor sau a soţiilor ca să conducă maşina la plecarea de la nuntă. De parcă bietele femei nu au băut şi ele acolo cât să pice în probleme dintre care cea mai uşoară ar fi suspendarea permsului de conducere. În acelaşi timp însă, va coborâ limita de alcool în sânge de la care fapta devine infracţiune de la 0.8 ml per litru la 0.5 ml per litru de sânge. Adică de la limita de 0 alcool în sânge la 0.2 ml e legal, între 0.2 şi 0.5 ml pierzi permisul de conducere iar peste 0.5 ml ţi se face dosar penal şi rişti să îţi pierzi libertatea.

Hai să vedem cum stă situaţia. În primul rând, din vremea dacilor este cunoscută slăbiciunea acestora pentru alcool, astfel încât marele preot Deceneu a pus să se ardă viile ca să mai tempereze beţiile crâncene din rândul cetăţenilor cu drept de vot. Cum românii se trag din daci au moştenit şi plăcerea acestora de a consuma cantităţi babane de alcool, aşa încât după primul păhărel va urma un al doilea şi apoi fără număr, cum spune cântecul. Adică dacă îi dai românului un deget el nu numai că îţi va lua toată mâna, dar va profita ca să îţi ia şi casa şi tot ce ai. Dacă va avea voie să bea un pahar, şoferul român va bea cât îl vor ţine curelele şi se va linişti cu gândul că oricum lui nu îi iese alcoolemia că e mare şi gras. Aşa că va conduce rupt de beat şi va face accident, astfel încât şoselele vor ajunge mai periculoase decât în Vestul Sălbatic când riscai să te pomeneşti cu un glonţ în ceafă dacă te plimbai pe stradă. Dacă tot vroiau să facă ceva bun, interziceau cu totul alcoolul la volan şi atunci măcar înţelegea tot omul că şi de la o picătură va rămâne pieton în cel mai bun caz. Dar aşa, încurajându-i să bea şi apoi să conducă, e ca şi cum ai juca ruleta rusească cu 5 gloanţe în pistol.

Epilog

Conform legendei, Pandora a fost o femeie creată la ordinul lui Zeus pentru a se răzbuna pe oameni după ce Prometeu le-a dăruit acestora focul zeilor.  Pandora avea o cutie în care se aflau toate relele, bolile şi durerile lumii, inclusiv moartea. Pandora a fost trimisă de zei ca să se căsătorească cu un om şi să-i dăruiască soţului ei cutia. Prometeu a refuzat să o ia de soţie pe Pandora simţind că este o capcană, dar fratele său Epimeteu s-a căsătorit cu ea şi apoi a deschis cutia trimiţând în lume toate relele. Singura care a rămas în cutie a fost Speranţa.