Teme de vacanţă

Prolog

Anno Domini 199… Undeva la o şcoală generală. Peste două zile începea vacanţa de iarnă şi elevii erau în sărbătoare. Mediile erau încheiate şi orele se rezumaseră la discuţii lejere între profesori şi elevi. Şi unii şi alţii aşteptau nerăbdători vacanţa care urma. La ora de matematică, elevii o întâmpinară pe profesoară cu zâmbete largi. În sfârşit scăpaseră de ea până la anul. Profesoara le întoarse zâmbetul şi deschise manualul de matematică. „Dragii mei, vă rog să vă notaţi temele pe care veţi avea de făcut în vacanţă. Toate exerciţiile şi problemele de la paginile 72, 73, 74 şi…77. În prima oră de după vacanţă o să controlez temele şi cine nu le are primeşte nota 2. Aşa… şi cine ne povesteşte ce planuri aveţi pentru vacanţa asta minunată?”

Zilele trecute colegul meu mi-a povestit că fiica sa care e în clasa a 4-a este terorizată de temele primite în fiecare vacanţă. Bineînţeles că i-am luat apărarea micuţei şi i-am spus colegului că ar trebui să îşi susţină copilul şi să nu o forţeze să facă respectivele teme. Ca argument imbatabil l-am întrebat „Tu în concediu lucrezi?”. Mi-a răspuns că nu şi că abea aşteaptă să scape de stresul de la lucru. Până la urmă am ajuns amândoi la concluzia că temele de vacanţă sunt cea mai mare prostie. În primul rând, vacanţa există tocmai ca elevii să se refacă. Să uite de lecţii şi de note. Păi dacă tocmai în această perioadă sunt asaltaţi de zeci de exerciţii şi probleme care trebuie rezolvate, vacanţa va deveni un coşmar. Pe vremea când eram la şcoală, motivul era că vezi Doamne, dacă nu am avea teme în vacanţă, la întoarcerea la şcoală am uita tot ce am învăţat peste an. Şi din cauza asta, nu începeam bine vacanţa şi eram pus la teme de vacanţă de am ajuns să mi se facă lehamite de ele. Culmea e că în vacanţa dintre clasa a 4-a şi a 5-a nu am avut teme  fiindcă am schimbat învăţătoarea cu profesorii şi pe profesor nu îl interesa temele date de învăţătoare. A fost o vară minunată. Dar ce să vezi? Deşi nu am avut teme de vacanţă, în clasa a 5-a nu uitasem ce învăţasem până atunci. Deci teoria cu uitatul era o biată minciună. Din nefericire mă bucurasem devreme, fiindcă la sfârşitul clasei a 5-a tema de vacanţă a venit din nou să mă streseze. Nu mai ştiu când am scăpat de ea, probabil undeva prin clasa a 8-a.

La cum merge situaţia în ziua de azi, temele de vacanţă ar trebui date elevilor de liceu începând din clasa a 10-a ca să aibă o mică şansă pentru a promova Bacalaureatul. Oricum elevii de liceu sunt complet scăpaţi din mână în ce priveşte acumularea de cunoştinţe şcolare, aşa că să nu vă mire dacă întâlniţi liceeni care nu ştiu să scrie corect gramatical şi mănâncă litere şi cuvinte ca pe shaworma. Oricum aceştia trebuie trecuţi clasa cu medie onorabilă, pentru că media şcolii influenţează repartizarea fondurilor către şcoala respectivă. Şi  nu dă bine să ai corijenţi sau repetenţi. Aşa că temele de vacanţă ar trebui trecute în categoria… dinozauri.

Epilog

Vacanţa de iarnă trecuse ca o pasăre în zbor, dar Marius profitase la maximum de bucuriile ei. Nici nu se atinse de caietul de matematică şi habar nu avea cum o să scoată cămaşa când profesoara o să-l întrebe de temele de vacanţă. În prima zi de şcoală, Marius era pregătit sufleteşte pentru nota 2 pe care urma să o încaseze şi calcula deja cum să îşi scoată media. Când se sună de începerea orei, Marius îşi simţi inima în stomac. Uşa clasei se deschise şi intră un bărbat cu părul grizonat. Acesta aşeză catalogul pe catedră şi se prezentă. „Bună dimineaţa , sunt Mihai Dulgheru noul vostru profesor de matematică. Fiind prima noastră întâlnire, aş dori ca astăzi să ne cunoaştem mai bine, aşa că vă rog să vorbiţi liber că oricum nu am de gând să vă stresez cu temele pe care le-aţi avut de făcut în timpul vacanţei…”

Sursa foto