Poveste de Crăciun

Într-o seară geroasă de decembrie

Andrei termină de scris şi privi rândurile care se înşirau pe coala albă. O scrisoare pentru Moş Crăciun. De parcă Moş Crăciun ar exista şi ar putea să-i îndeplinească dorinţa. Asta numai copiii foarte mici o mai cred. Dar el, om în toată firea, a încetat de mult să mai creadă în Moşul. Şi totuşi, în disperare de cauză luase o foaie de hârtie şi îi scrisese o scrisoare Moşului. În care îi ceruse numai lucruri imposibil de îndeplinit. De fapt, îi ceruse ce îi lipsea pentru ca viaţa lui să ajungă într-un echilibru. Fiindcă altfel simţea că alunecă tot mai jos ca într-o prăpastie fără fund. Clar, a luat-o razna complet. Mototoli hârtia în mână , apoi o aruncă în sobă. Hârtia se aprinse instantaneu, sfârâi puţin şi deveni un boţ de cenuşă. Bărbatul închise uşiţa sobei. Gata cu aiurelile, avea treabă.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Ceaţa acoperea şoseaua, zăpada cădea încet şi Andrei înjura de mama focului la volan. Nu vedea nimic la 10 metri în faţă. Era seara de Ajunul Crăciunului şi se grăbea să ajungă acasă, cu toate că acolo nu-l aştepta nimeni. Încă un Crăciun pe care-l va petrece singur. La un moment dat zări o siluetă pe marginea drumului care parcă îi făcea semn. Iniţial Andrei vru să treacă mai departe, dar apoi frână brusc. Nervos,  deschise uşa din dreapta şi strigă „Hai omule, treci în maşină că îngheţi!” Omul, un bărbat în vârstă, închise uşa cu putere şi maşina porni din nou. Omul nu părea prea vorbăreţ şi Andrei îl întrebă unde merge. Pasagerul îi spuse şi apoi în maşină se aşternu tăcerea. La un moment dat, bărbatul cel ciudat îl rugă pe şofer să tragă pe dreapta, fiindcă el va rămâne acolo. Vru să plătească, dar Andrei refuză să primească banii. Atunci omul se uită cu drag la el şi îi spuse „Andrei, să ştii că am primit scrisoarea ta chiar dacă ai aruncat-o în foc. Ştiu că eşti singur şi nu e vina ta. La următoarea intersecţie o să vezi o domnişoară care vrea să ajungă acasă. Şi ea e singură de Crăciun. Poate ar fi mai bine să petreceţi seara asta împreună. Nu se ştie niciodată ce aduce Moşul, nu?” Andrei rămase perplex, dar uşa se închise şi el porni maşina din reflex. Încă nu se dezmeticise, când văzu o  siluetă feminină care stătea la marginea drumului aşteptând ca cineva să o ajute să ajungă acasă…

Sursa foto

Ciorba reîncălzită

Prolog

Dana simţea că îngheaţă. Vorbele lui Mihai îi ardeau urechile…”Nu mai pot, nu mai pot să fiu cu tine, nu mai simt nimic pentru tine. Te-am iubit, dar acum nu mai pot. Gata, nu mai suntem împreună, vreau să mă uiţi.” Femeia  se enervă şi ea. Cuvintele grele treceau de unul la celălat. Apoi plecară, fiecare în altă direcţie, fără să se uite înapoi. În primele zile amândoi încercară să treacă peste şocul despărţirii. Dana ieşi cu prietenele, Mihai ieşi cu colegii în oraş. Deja prietenii încercau să le găsească noi parteneri. Cei doi nu mai ştiau nimic unul despre celălalt. Peste relaţia lor se aşternea încetul cu încetul uitarea.

De multe ori ajungem în situaţia în care credem că nu mai putem continua o relaţie. Şi atunci o rupem. Mai frumos, sau mai urât. De comun acord, sau cu certuri şi scandaluri. Fiecare cum ştie. Brusc, din ziua respectivă devenim oameni liberi, fără obligaţii sentimentale. Putem ieşi cu oricine, putem sta în oraş oricât de târziu. Nu mai are cine să ne întrebe de ce nu am ajuns acasă sau să ne certe. Suntem de capul nostru. Apoi, după câteva zile realizăm că nu asta ne doream. Şi atunci, mai devreme sau mai târziu, încercăm o împăcare. Şi asta se mai numeşte ciorba reîncălzită. Adică o relaţie ruptă şi apoi reînnodată. Unii ar spune că aşa ceva nu-şi are rostul. Nimic nu va mai fi ca înainte. Ruptura se va vedea şi se va simţi. Că nu va avea acelaşi farmec ca înainte. Dar culmea e că toţi am trecut prin asta sau vom trece mai devreme sau mai târziu.

Ciorba reîncălzită nu e ceva rău. Dimpotrivă. Poate să fie chiar mai bună ca înainte. De ce? Pentru că am depăşit un hop. Acum ştim cu ce ne confruntăm. Am văzut şi cealaltă faţă a partenerului. În plus, o dată cu vârsta apare şi acel conservatorism, care nu e neapărat ceva greşit. Cunoaştem persoana cu care dorim să ne împăcăm. Intrăm din nou în zona de confort, în care ne simţim în siguranţă. În mod normal se consideră că femeia are nevoie să se simtă în siguranţă lângă un bărbat, dar şi reciproca e perfect valabilă. Poate că cel mai bine ar fi ca cei doi să încerce să se recucerească reciproc. Să-şi dea seama dacă ceea ce îi leagă e mai puternic decât ce îi desparte. Să se aşeze la masa negocierilor şi să discute. Să recunoască fiecare unde s-a greşit. Niciodată nu e doar unul de vină. Se poate ajunge la o împăcare dacă cei doi doresc asta. Şi culmea, ciorba aceea reîncălzită va fi muult, muult mai bună ca prima dată. Sau poate va fi „…până la adânci bătrâneţi…”

Epilog

Mihai era sătul până peste cap de întâlnirile cu tot felul de „fete bune” prezentate de prietenii săi. Fără să vrea, în ele mereu o vedea pe Dana. Şi niciuna nu suporta comparaţia cu ea. Ar fi vrut să-i audă vocea caldă şi să-i simtă degetele ei micuţe cum îl mângâie pe faţă… dar nu mai ştia nimic de ea de câteva săptămâni.

Dana respinse cu delicateţe întâlnirile aranjate cu prietenele. Stătea închisă în casă şi plângea. Nu dorea să vadă pe nimeni. Despărţirea fusese prea bruscă şi nu înţelegea de ce. Cu ce greşise? Zi după zi, simţea cum inima ei se stingea. Mihai era în sufletul ei, nu putea să-l scoată. Uneori se trezea noptea strigându-l . Sau erau numai gândurile ei? Strângea perna în braţe ca şi cum ar fi fost trupul lui. Poate aşa va reuşi să înăbuşe glasul inimii care striga ” Nu , Mihai nu va renunţa aşa uşor la dragostea ta.” Până într-o zi când…

Când simţi că nu mai rezistă, Mihai puse mâna pe telefon şi o invită pe Dana să bea o cafea împreună. Spre uimirea lui, Dana acceptă. După aceea, au convenit tacit să se mai vadă o dată. Data următoare,  ea îi aduse puţin din prăjitura pe care o pregătise. Niciunul nu se grăbea să ia o hotărâre. De parcă le era teamă de ceva. Dar într-o zi, în timp ce se plimbau într-un parc, Mihai o luă timid de mână. Şi Dana nu-l respinse…

Sursa foto