Petru cel mic


Prolog

Zăpada era mare şi fetiţa cea mică trăgea voiniceşte de sania în care era urcat frăţiorul ei. Ar fi vrut ca totul să fie o joacă, dar frăţiorul ei era atât de bolnav tot timpul, încât nu se putea juca cu el. Gardul care înconjura dispensarul comunei se vedeau tot mai clar şi fetiţa se opri ca să-şi tragă sufletul. Începu să ningă şi fulgii la început mici deveneau tot mai mari şi mai pufoşi. Fetiţa îşi suflă în mânuţele îngheţate şi aruncă o privire către micuţ. „Hai că ajungem imediat şi nenea doctorul o să te facă bine…”. Începu urcuşul spre dispensar. Când ajunse în uşa lui, bătu cât putu ea de tare. Uşa se deschise şi un bărbat în halat alb deschise uşa uitându-se mirat la fetiţa cea mică. „Dumneavoastră sunteţi nenea doctorul? L-am adus pe frăţiorul meu care e bolnav să-l faceţi bine, ca să ne putem juca amândoi…” Medicul se uită la băieţelul de pe sanie, îl luă în braţe şi îl duse înăuntru. Fetiţa veni după el şi scoase nişte hârtii mototolite din buzunar „Uite nenea, astea sunt bolile lui”. Medicul clătină din cap, oftă şi începu să citească hârtiile. Se uită apoi la băieţel şi îi zâmbi. Apoi îşi căută telefonul şi sună câţiva colegi. De unul singur nu putea să-l ajute pe copil. Dar aşa erau toate şansele ca el să se joace cu sora lui din nou…

Copilul cel mic de pe sanie există şi în realitate. Îl cheamă Petru şi nu are nici un an. Locuieşte cu părinţii lui într-o comună din judeţul Botoşani. Şi e bolnav. Tare bolnav. Vrea să trăiască, spre deosebire de  noi care uneori uităm ce valoroasă este viaţa. Petru vrea să se poată juca, vrea să crească mare, să meargă la şcoală, să fie mândria părinţilor săi. Vrea să ajungă bărbat, să aibă familia lui şi copii pe care să-i vadă crescând. Vrea să se bucure de viaţă şi să o ia aşa cum este ea, cu bune şi cu mai puţin bune. Dar deocamdată toate astea sunt în cumpănă. Fiindcă Petru are de trecut mai multe hopuri. Şi deşi nu are nici un an, are de luptat cu probleme mari. Care ar doborâ şi un om matur. Pentru că Petrişor este bolnav. Grav. Bolile s-au instalat în trupul lui micuţ şi vor să-l răpească. Dar e cam prea devreme. Mult prea devreme. Şi poate avem şi noi un cuvânt de spus. Poate vom hotărâ că Petru merită o şansă. O şansă să arate ce poate, să fie lăsat să ia viaţa în piept. Şi să nu fie luat de lângă familie fără a i se da dreptul să le dăruiască tot atâta dragoste câtă  primeşte din partea lor. Fiecare minut care trece stinge tot mai mult lumina din ochii lui Petru. Dar noi, prietenii săi nu o vom lăsa să se stingă de tot.

Medicul din prolog există şi el. Dar colegii lui sunt tocmai peste munţi la Târgu Mureş. Şi noi trebuie să facem cumva să-l ajutăm să străbată distanţa până la Târgu Mureş. Fiindcă de acolo se va întoarce un alt Petruţ. Unul care va putea să spună că viaţa i-a dat şi a doua şansă.

Tot ce vreţi să ştiţi despre Petru găsiţi aici.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s