Weekend plăcut


Prolog

Ziua de vineri era încinsă de soarele arzător şi traficul era infernal. Marinel simţea că explodează, mai avea o grămadă de lucruri de rezolvat şi apoi avea să se relaxeze în weekend cu grătare şi bere. Şi cu mult somn. Foarte mult somn. Maşina din faţa lui înaintă cu circa doi metri şi Marinel îşi puse mâinile în cap. Un moment se gândi să lase baltă tot până luni că oricum nu avea chef să facă nimic. Scoase telefonul mobil şi îl sună pe colegul său ca să-i spună că va întârzia. De la celălalt capăt auzi un zgomot nedesluşit, apoi pocnetul distinct al unor halbe de bere şi un urlet comun „ueeeeeiiiiiiii…. e uikend măăăăăă….”. În hărmălaia generală, colegul său îi spuse că oricum cei de la birou sunt la fabrica de bere unde se luptă cu nişte halbe şi mai bine să vină direct acolo. Dezumflat, Marinel aruncă telefonul de la ureche, îl trânti zdravăn de geamul maşinii, semnaliză şi viră brusc peste linia continuă dintre cele două benzi ca să ajungă mai repede la fabrica de bere. Ceilalţi şoferi îl claxonară strident, şi unii dintre ei îi arătau  degetul care întâmplător se găseşte între arătător şi inelar. Părerea lor despre calităţile de şofer ale lui Marinel…

În copilăria mea, weekendul începea sâmbătă dupămasă pe la ora 2 când ajungeam acasă de la şcoală. Sâmbăta era zi lucrătoare , dar apoi aveam timp până duminică să îmi fac lecţiile. Bineînţeles că imediat după ce ajungeam acasă o zbugheam la joacă şi lăsam lecţiile în seama cui avea chef de ele. După cum bănuiaţi, duminica dimineaţă nu mai aveam scăpare oricât mă dădeam eu obosit şi lovit tot trebuia să fac exerciţiile la matematică. Dar brusc în martie 1990 cineva a dat o lege că sâmbăta va fi zi liberă. Normal că asta nu s-a întâmplat dintr-o dată. La început am mers la şcoală o sâmbătă din două, apoi deloc. Şi uite că acum după 24 de ani, weekendul a devenit aproape o regulă pentru majoritatea angajaţilor. Şi bineînţeles că vinerea e zi scurtă, adică venim la lucru, ne bem cafeaua vreo 2 ore, răsfoim nişte hârţoage alte 2 ore, apoi pe la 12 gataaaaa… plecăm „cu treabă” şi ne mai întoarcem luni dimineaţa obosiţi şi fără chef de muncă.

Vinerea însă e o zi specială. Majoritatea oamenilor se trezesc vineri cu gânduri mari. Vor să rezolve tot ce nu au rezolvat în celelalte zile din săptămână şi să nu lase nimic pe săptămâna viitoare. Energia asta însă dispare direct proporţional cu aroma cafelei savurate cu colegii la birou. Brusc, simţim că nu mai avem vlagă în noi nici să deschidem un mail. Şi atunci amânăm tot, dar absolut tot pe săptămâna viitoare, în ideea că poate se întâmplă ceva şi totul se va rezolva de la sine.  Apoi fugim spre case, departe de oraş, la ţară, sau pe unde apucăm. Şi oraşul se transformă într-un haos de maşini, claxoane şi urlete. Apoi brusc se lasă liniştea. Oraşul parcă respiră. Mirosul de fum se risipeşte şi se simte miros de parcuri. Oamenii încep să fie mai relaxaţi, zâmbesc mai des. E weekend. Şi mai e mult până luni…

Epilog

Încărcată cu o grămadă de plicuri care trebuiau depuse la poştă, Dana  era doar o mică parte din şarpele uriaş care forma coada la ghişeul de recomandate. Vinerea asta era rândul ei să le depună şi colegele o încărcaseră parcă dinadins cu zeci de scrisori şi avize, apoi plecaseră de la birou ca să mai revină abea luni dimineaţa. Pantofii din picioare o strângeau cumplit şi îi venea să se descalţe acolo. Plictisită de aşteptat, Dana începu să se bâţâie când pe un picior, când pe altul, uitându-se pe toţi pereţii. La un moment dat văzu un afiş pe care scria cu litere îngroşate „M-am trezit luni şi m-am gândit marţi să mă duc miercuri la muncă, dar când am văzut joi că a doua zi e vineri, m-am întrebat ce să caut eu la muncă sâmbăta dacă duminică tot e zi liberă??” Dana începu să râdă în hohote. Brusc ieşi de la coadă, aruncă recomandatele într-o plasă şi ieşi în fugă din sediul poştei. Luni dimineaţă o să trântească o minciună despre recomandatele alea, dar acum se îndreptă spre prima terasă, se tolăni pe un scaun, îşi scoase pantofii din picioare şi comandă o bere rece cu lămâie… dacă tot e weekend…

Sursa foto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s