Publicat de: antiqul | 6 Aprilie 2014

Gimnastică mentală


Prolog

Bătrânelul tremurând şi vizibil emoţionat înaintă cu greu până la scaunul aşezat în faţa biroului. Funcţionarul de la birou se uită plictisit la el. Încă un pensionar care-i va pierde timpul de pomană. „Bună ziua, domnule, cu ce vă putem ajuta?” Bătrânelul îi spuse timid că ar dori să ia un credit. „Dar la ce vă trebuie dumneavoastră un credit?” întrebă funcţionarul agasat. „Aveţi un girant?”. „Păi aş putea să-l pun girant pe tatăl meu.” Funcţionarul se încruntă uşor. „Ce vârstă are tatăl dumneavoastră?”. „Are 88 de ani” răspunse bătrânelul. „Şi la ce vă trebuie dumeavoastră creditul ăsta?”. ” Păi bunicul meu să însoară şi vreau să-i fac un cadou de nuntă…” „Dar ce vârstă are bunicul dumneavostră?”întrebă funcţionarul deja ameţit. „Are 107 ani”. „Şi la vârsta asta vrea să se însoare???”. „Păi vedeţi, el nu prea vrea, dar îl obligă părinţii…” răspunse bătrânelul amărât, gata gata să-i dea lacrimile. Funcţionarul căscă gura mare, ochii i se bulbucară şi îşi pierdu respiraţia. Începu să se sufoce, apoi căzu de pe scaun şi începu să se zvârcolească pe jos. În timp ce toată banca intra în trepidaţii sunând la Ambulanţă, bătrânelul părăsi încet clădirea râzând în barbă. Imaginea îngâmfatului ăla care se tăvălea pe jos făcea toţi banii. O să mai încerce şmecheria cu creditul şi la altă bancă…

Prin anul doi de facultate când la ora 5 dimineaţa plecam spre gară aveam un traseu fix. De fiecare dată treceam prin faţa unei case unde un domn în vârstă citea o carte, sau se căţăra pe o scară să ia o carte din biblioteca sa care avea peste 3 metri înălţime şi ocupa cam trei pereţi ai camerei. Personal îl consideram pe domnul respectiv nebun de legat. Nu aş fi stat la ora cinci dimineaţa ca să citesc o carte nici dacă mă plătea cineva. Apoi după mai mulţi ani, am început să-l înţeleg. Omul pur şi simplu nu avea somn şi probabil considera că cel mai bun remediu împotriva senilităţii este lectura. Şi avea dreptate. Creierul este un muşchi, la fel ca cei pe care îi antrenaţi la sală. Dacă nu este folosit, el devine moale, lent şi în final se transformă într-o masă amorfă. Conexiunile încep să se facă din ce în ce mai greu şi în final dispar aproape cu totul. După o anumită vârstă, boala Alzheimer devine din ce în ce mai des întâlnită. Şi din păcate vârsta la care aceasta apare scade tot mai mult. De curând un medic mi-a povestit că a întâlnit pacienţi de 50 de ani cu alzheimer, când în mod normal această boală apare după vârsta de 70 de ani. Şi atunci ce putem face? Să ne punem creierul la contribuţie aşa cum ne învăţa tovarăşa învăţătoare la şcoală. Citind, completând rebusuri, jucând şah sau memorând poezii care ne plac. De exemplu mie îmi plac poeziile lui Coşbuc. Toate eforturile astea ajută creierul să creeze conexiuni tot mai rapide şi să formeze noi şănţuleţe pe suprafaţa lui, şănţuleţe care se numesc circumvoluţiuni. Ca să aveţi o  idee, puteţi să vă upgradaţi creierul de la performanţele unui procesor tip 486 la un Pentium 6 sau 7.

Prin clasa a 11-a am primit cadou de la şcoală o boală care se numeşte varicelă. Când ai boala asta trebuie să stai în casă la căldură şi să nu faci nimic. Internetul şi calculatorul personal încă nu fuseseră inventate. După 2 zile deja simţeam că o iau razna, aşa că am pus mâna la întâmplare pe o revistă de integrame şi rebusuri ca să am o ocupaţie. La început habar nu aveam să le completez, apoi ajutat de părinţi am reuşit să le dau de cap. În 2 săptămâni deja eram la avansaţi şi până am scăpat de boală completam cel puţin o revistă pe zi. De atunci am lăsat-o mai moale, dar am rămas cu prostul obicei de a-i ajuta pe alţii când văd că se moşmondesc la o integramă. Încep să le spun câte un cuvânt, apoi nu mă mai pot opri şi rezolv integrama omului, de îmi aruncă ăla nişte priviri fioaroase şi în cel mai bun caz se ia şi pleacă de acolo. Dacă sunteţi deja sătui de integrame, încercaţi să completaţi rebusuri şi acolo vă garantez eu că găsiţi nişte definiţii de o să vă spargeţi capul cu ele vreo câteva ore, ceea ce e bine. Pentru că măcar vă puneţi creierul la contribuţie. Cum ne spunea nouă tovarăşa învăţătoare…

Epilog

Plin de el, şeful firmei de securitate îi trimise pe cei doi băieţi tineri să stea de pază la biserica catolică din oraş şi apoi să-i scrie pe o coală tip A4 dacă au observat pe cineva suspect prin zonă. După opt ore de supravegheat biserica, unul din ei începu să scrie că nu s-a întâmplat nimic deosebit. Celălat, turbat de nervi îi smulse coala din mâini şi o făcu fărâme. Apoi scoase o altă coală  şi scrise acolo mai multe fraze cu un scris mare ca să ocupe cât mai mult loc. La sediu, şeful îi primi cu răceală, dar se însenină când văzu cu ce informaţii au venit cei doi.  Luă foaia şi citi ” Astăzi am supravegheat biserica Milennium din oraşul nostru. Biserica a fost construită pentru a comemora o mie de ani de la stabilirea ungurilor în Câmpia Pannoniei. După cum ştie tot omul, ungurii care erau organizaţi în 7 triburi, al căror conducător era Arpad au bătut oastea bavareză în bătălia de la Pressburg care s-a desfăşurat la data de 4 iulie Anno Domini 907. Astfel triburile maghiare şi-au consolidat dominaţia asupra Câmpiei Pannonice.” Cugetând asupra celor citite din care nu înţelese mare lucru, şeful sublinie cu pixul roşu numele Arpad. I se părea un tip suspect şi periculos care putea oricând să provoace probleme. Mai ales că avea şi ceva bătălii la activ…

Sursa foto

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: