Publicat de: antiqul | 6 Mai 2014

Despre încredere


Prolog

De la etajul 5 clădirea părea mai înaltă decât era și Cosmin trase aer adânc în piept înainte să coboare pe frânghie. Instructorul le spuse că este un test de încredere, dar tocimai asta îi lipsea lui. Încercă să-și amintească dacă se certase vreodată cu colegul care ținea frânghia, dar mintea lui refuza să îi aducă vreo dovadă. Încet, foarte încet începu coborârea. Drumul până jos i se păru un veac. După primele momente însă, simți în tensiunea frânghiei determinarea colegului său. Nu îl va lăsa să cadă. Colegul lui e acolo și va ține de frânghie până când el va ajunge cu bine la sol. Brusc frica dispăru și sentimentul de încredere îi luă locul. Totul avea să fie bine…

Dacă ar trebui să facem o listă cu oamenii în care avem încredere, probabil că ar fi destul de scurtă. Și asta pentru că în ultimii ani am fost învățați să avem încredere doar în noi înșine.Marea majoritate a celor din jurul nostru vor profita de bunăvoința noastră. Dar de ce? De ce să nu putem avea încredere unii în alții, iar cuvântul dat să fie respectat? Acum mulți ani când eram la început și din cauza programului încărcat nu reușeam să mă achit de toate sarcinile, unii colegi se ofereau să mă ajute. Bineîmțeles că le eram recunoascător și plecam acasă cu gândul că problema va fi rezolvată. Dar ceva nu-mi dădea pace. Un gând rebel îmi spunea că am fost păcălit. A doua zi nu mai aveam astâmpăr și dădeam fuga să văd cum se rezolvase problema. Bineînțeles că nu se rezolvase nimic. Colegul respectiv avusese chef de glume și nu mă ajutase deloc. Ba chiar era amuzat că urma să fiu luat la întrebări de șefi. Și acum îmi aduc aminte de perplexitatea pe care o simțeam ca și întrebarea retorică „De ce Doamne iartă-mă s-a oferit să mă ajute, când știa bine că nu o va face?” Bineînțeles că renunțam la orice alt ajutor din partea tuturor colegilor, chiar și a celor de care nu am avut motiv să mă îndoiesc. Și cercul persoanelor în care aveam încredere se restrângea tot mai mult. Până când am hotărât că atâta timp cât o persoană nu îmi înșelase încrederea, să o consider ca fiind de cuvînt.

În ultimii ani se bate monedă pe munca în echipă, iar la interviuri ești bine văzut dacă ești om de echipă. Adică de încredere. Fiindcă într-o echipă e de ajuns ca un singur om să nu sprijine grupul și totul se poate prăbuși.  Și nimeni nu vrea să fie în echipă cu un om fără cuvânt. Integritatea nu se poate cumpăra, ea se dovedește în decursul timpului. Și e greu de păstrat. Dacă vă gândiți un moment la cineva în care aveți încredere, ce puteți spune despre el? Că nu v-a dezamăgit niciodată? Că a fost acolo de fiecare dată când ați avut nevoie de ajutor? Asemenea oameni sunt rari. Dar fiecare dintre noi am vrea să facem parte dintre ei, nu-i așa?

Epilog

Vântul arunca zăpada de colo colo și Doina pătrunse zgribulită în gara veche și mohorîtă. Ușa de lemn scârțâi puternic când trase de ea. Femeia aruncă o privire plină de speranță în sala de așteptare și inima parcă încetă să-i mai bată. El nu era acolo. Nu venise. Deci totul fusese o mare și gogonată minciună. Istovită de frig și de emoții, Doina se așeză sfârșită pe unul din scaune și își lăsă fața în mâini. Au trecut așa câteva clipe până realiză că pe umărul său e mâna unui bărbat. Urmă o îmbrățișare lungă, dar reținută. Apoi fără prea multe cuvinte, drumul spre casă. Spre fosta lor casă. Numai că la primul gang care se ivi, bărbatul o luă de mână și o trase înăuntru. Se uită la ea , îi luă fața în mâinile lui mari și vorbi „ Știu că mâine avem înfățișarea pentru divorț, dar eu nu vreau asta. Și din câte văd pe tine, nici tu nu vrei. Nu pot să promit că va fi mai bine de acum înainte, dar eu aș vrea să încercăm. Doar atât…” Doina îl privi un moment uimită, apoi se cuibări la pieptul lui așa cum își dorise să facă din primul moment…

Anunțuri

Responses

  1. Buna seara,
    As avea o intrebare ref la postul Sf Anton de 9/13 saptamani. Daca se tine postul, se fac rugaciunile acasa insa nu ajung in fiecare marti la biserica, deoarece plec seara de la serviciu si de fiecare data era foarte multa lume care astepta sa le citeasca preotul, este ok? Sau trebuie ajuns in fiecare marti pt a citi preotul problema/ele noastre?
    Multumesc.

    • Dragă Georgiana eu spun rugăciunile acasă și uneori se întâmplă din cauza programului de lucru să nu ajung marțea la biserică. Deci fii liniștită, dacă te rogi acasă sau în altă parte, Sfântul Anton te va auzi.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: