Step by step

Prolog

Daniel nu era un tip slăbuț, ba chiar era dolofan de când se știa. Toată lumea îi spunea să mai slăbească puțin, dar el îi lua în râs. Se simțea bine in pielea lui și mai că nu le spunea celorlalți să-l scutească de sfaturi și remedii idioate. Că oricum le încercase pe toate. Până într-o zi ciudată în care toate îi merseseră pe dos. Se certă cu toată lumea și colac peste pupăză, primi cadou de la o firmă o ciudățenie de aia de pus la mână și care îi număra pașii făcuți zilnic. Inițial a vrut să o arunce în primul coș de gunoi, dar apoi se gândi că habar nu avea câți pași făcea, așa că se gândi să o încerce. Numărul de pași din ziua aceea nu îi spuse nimic, dar se hotărâ ca a doua zi să facă mai mult cu 20 de pași. Apoi cu 30. După care la un moment dat găsi un bloc cu 10 etaje și se hotărâ să urce în fiecare zi până la etajul 10. Pe scări, nu cu liftul. Culmea era că pașii zilnici începuseră să-și dubleze numărul…

Când eram copil miorlăiam de fiecare dată când nu eram lăsat să ies afară ca să bat mingea pe maidan și trebuia să îmi fac lecțiile la matematică. Pe vremea aia mama nu se îngrijora că nu fac destulă mișcare și mă urechea că iar veneam acasă cu vreun 3 la matematică. Așa că nu-i mai spuneam și cu asta basta. Ieșeam la fotbal și alergam până îmi săreau plămânii. Nu bănuiam pe atunci că peste 20 de ani nu vor mai fi terenuri de fotbal în spatele blocului și ieșitul la joacă va fi înlocuit cu socializarea on line. Părinții noștrii erau ferm convinși că alergatul după minge în spatele blocului era bun numai să ne spargem capetele, genunchii și coatele și nu realizau că era un izvor de sănătate. Poate de aia nu ne îmbolnăveam așa de des.

Dacă încercați să căutați sfaturi pentru slăbit veți găsi sute de mii de rețete, diete, aparate, sfaturi, modalități. Bineînțeles că fiecare va fi prezentată ca cea mai sigură și mai eficientă. Dar niciuna nu va avea efect fără să facem mișcare. Și mersul pe jos e de departe cel mai bun mod. Dacă nu aveți chef să alergați de nebun pe străzi la 5 dimineața cum face vecinul meu, încercați să urcați trepte. E mai simplu și vă solicită mai mult. Dacă vreți ca efectul să fie și mai bun, încărcați un rucsac cu ce găsiți mai greu, luați-l în spate și spor la urcat scări. Dacă faceți asta zilnic o să rămâneți uimiți de rezultate. Inima va fi mai puternică, plămânii vor pompa mai mult aer și nu știu dacă veți slăbi, dar cu siguranță veți respira mai bine, iar condiția fizică va fi de invidiat. Atenție să nu cădeți în extrema cealaltă. Nu înseamnă că din prima zi urcați 10 etaje cu un rucsac de 30 de kg în spinare. Veți ajunge la Urgență sigur. La început urcați câte etaje puteți voi, fără rucsac. Abea după ce veți urca fără probleme cele 10 etaje, încercați cu un rucsac ușor în spate. Și dacă nu aveți un stimulent să faceți asta, strângeți cureaua și luați-vă un gadget de numărat pașii. Oricum va fi mai ieftin decât medicamentele pentru inimă și alte alea. Și dacă e posibil, nu săriți pe o shaworma cu de toate imediat după urcatul treptelor.

Epilog

În ciuda tuturor eforturilor depuse și a treptelor urcate și coborâte, Daniel nu devenise suplu și musculos ca ăia din reviste. Slăbise destul de mult era drept, dar tot era durduliu. În schimb începuse să pună pariuri cu prietenii săi mai atletici că îi depășește la urcatul scărilor. Și uite așa își rotunjea veniturile încet dar sigur. Până la urmă nu strică să fii puțin dolofan…